LCD-ul a ajuns piesa de rezistență din casele, hotelurile, băncile, barurile și firmele românești. Este un mijloc de relaxare, informare și pierdere a timpului, vândut în sute de mii de exemplare, în fiecare an.
- Publicitate -
Retalierii locali știu asta și se conformează trendului, amenajându-și raioanele de electronice în jurul deja clasicului perete de LCD-uri, pe care se vede același program.
"Cererea pentru LCD-uri este foarte mare. În noua secțiune de electronice a magazinului, am rezervat un spațiu important acestor produse. Cele mai multe firme și hoteluri își schimbă acum aparatura, orientându-se spre LCD-uri", spune Vladimir Vava, director de operațiuni la Metro Cash&Carry România & Moldova.
Pe lângă firme, o mare parte din fanii LCD-ului vin din rândul românilor obișnuiți, pentru care televiziunea reprezintă singura soluție de a trece cu bine de intervalul orar 17 – 24.
Fără a exagera, putem spune că LCD-ul este unul dintre cele mai bine vândute produse în timp de criză. Și asta pentru că prețurile au scăzut drastic iar modalitățile de cumpărare în rate sunt permisive (12 rate fixe, 6 rate fixe și tot așa).
Cele mai multe achiziții se fac acum din pură frustrare. După ani de privit la Opera H2O și Diamant, românii recuperează teren și aleg să își pună LCD cu diagonala de un metru în sufrageriile și livingurile uneori prea mici pentru un asemenea mamut electronic.
Desigur, această "superficia-litate" a vieții casnice îi deranjează pe fengșuiștii autohtoni, care afirmă că amenajarea spațiului din living nu trebuie să aibă ca pivot televizorul, ci familia. Cu alte cuvinte, amenajarea în stil de sală de cinema a sufrageriei (televizor pe un perete, canapeaua și fotoliile orientate înspre ecran) este greșită. Mobila trebuie aranjată astfel încât să permită co-municarea directă între toți membrii familiei și musafirii ocazionali.
La polul opus se află nordicii, pentru care livingul a ajuns un simplu hol în casă. Ei își canalizează energia și fondurile spre amenajarea dormitoarelor.
