Când sunt mici, toți copiii deformează cuvintele, dar, în mod normal, pronunția se ameliorează pe măsură ce cresc. Unele cuvinte sau sunete însă pot fi defectuos pronunțate încă mulți ani. Poate fi vorba de o dezvoltare insuficientă a sistemului fonator, respectiv sistem respirator, laringe, cavitate bucală, cavitate nazală, de anomalii dentare, dar există și cazuri în care nu poate fi relevată nicio cauză fizică. De astfel de probleme se ocupă logopedia, știința care are ca scop prevenirea și corectarea tulburărilor de limbaj. Cele mai frecvent întâlnite tulburări de vorbire, la vârsta preșcolară și școlară, sunt vorbirea peltică, incapacitatea de a pronunța cuvinte, vorbirea pe nas, bâlbâiala, vorbirea precipitată cu debit mare de cuvinte sau într-un ritm prea lent. Tot în categoria tulburărilor de limbaj sunt incluse și tulburările limbajului scris și citit, cum sunt dificultățile de scriere și citire corectă, cât și de calcul.
De cele mai multe ori, câteva discuții cu un logoped sunt suficiente pentru a descoperi problema, relevând dacă există un conflict interior pe care copilul îl traduce prin dificultățile de vorbire, dacă este o problemă organică ori de altă natură. Tratamentul afecțiunilor se face în mai multe etape, stabilite de specialiști. Într-o primă fază se face evaluarea pentru stabilirea coeficientului de dezvoltare a vârstei limbajului copilului. Programul de recuperare este individualizat și diferențiat, în funcție de dezvoltarea emoțională și volitivă, adică de gradul de mobilizare a fiecărui copil în realizarea a ceea ce își propune sau i se cere, dar și de prezența altor tulburări psihice, cum ar fi întârzieri în dezvoltarea intelectuală. Tratamentul urmărește atât obținerea unei pronunții corecte, cât și a unei dezvoltări intelectuale armonioase, adecvate vârstei copilului.
- Publicitate -
