Îndelungata criză politică prin care trece România a readus pe agenda publică impozitarea progresivă a veniturilor. Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a anunțat că partidul său va negocia cu liberalii adoptarea acestei măsuri în următoarele zile.
- Publicitate -
Antireforma fiscală
Social-democrații i-au pus gând rău cotei unice de impozitare a veniturilor încă de pe timpul regimului Dragnea. În anul 2017, Guvernul Tudose a stârnit valuri cât Palatul Poporului de mari cu „reforma” sa fiscală. Atunci a fost lansată ideea reintroducerii impozitului pe venitul global, la care se renunțase în anul 2001, și a adoptării unei așa-zise taxe de solidaritate, cum în mod propagandist a fost botezată, care urma să fie aplicată veniturilor ce depășeau un anumit prag. Timp de mai multe luni, un regiment de finanțiști ai Fiscului s-a luptat să pună pe picioare acele proiecte, bătându-și capul cum să facă trecerea de la impozitul pe venitul unei persoane la cel pe venitul întregii gospodării.
Contraofensiva experților economici, a sindicatelor, organizațiilor patronale și a mass-media, care au criticat dur măsurile fiscale propuse, evidențiind efectele lor dezastruoase asupra economiei, a dus la abandonarea proiectelor antireformiste.
Un record istoric
Guvernul Tudose pierduse o bătălie, dar nu și războiul. În același an, în ciuda împotrivirii marilor confederații sindicale, dar având de partea sa patronatele, a transferat contribuțiile sociale plătite de angajatori în sarcina angajaților. Și astfel, fiscalitatea directă asupra muncii a ajuns la recordul istoric de 45% din câștigul brut. Socotind și dările către stat aferente consumului (TVA, accizele pe gaze, pe curentul electric, pe carburanți, pe tutun și băuturi alcoolice) plus dările locale (pe locuință, pe terenul de sub ea, pe locul de veci, pe locul de parcare și taxa de salubritate), rezultă că bietului salariat îi mai rămâne doar 40% din venit pentru a se întreține pe sine și familia sa.
Cu un grad atât de înalt al impozitării muncii – cel mai mare din Uniunea Europeană – nu este de mirare că țara noastră se confruntă cu o migrație masivă a lucrătorilor calificați și necalificați spre ținuturile din Occident, în care munca este mult mai bine prețuită. Și astfel, economia națională a ajuns să trăiască coșmarul unei acute crize de lucrători calificați și necalificați și să importe mână de lucru din Orientul Îndepărtat.
Adevăratul motiv
Ce îi motivează pe social-democrați să modifice sistemul fiscal, astăzi, când „economia românească duduie”, înregistrând printre cele mai mari creșteri din Uniunea Europeană? Auzi, domnule, ce întrebare! Păi este același motiv dintotdeauna al „revoluțiilor” și „reformelor” fiscale românești: susținerea imensului edificiu al statului, al structurilor sale excesiv de birocratizate și ineficiente, a bunăstării armatelor de sinecuriști cu carnet de partid în buzunar, care ocupă cele mai bine plătite posturi din aparatul de stat.
Stimați cititori, România este singura țară europeană în care salariile din sistemul public sunt mai mari decât cele din sectorul privat. În prezent, angajații de la stat câștigă, în medie, de două ori mai mult decât cei din privat. Și cu toate acestea, cheltuielile bugetare continuă să crească, în special cele cu salariile, depășind cu mult veniturile colectate. Vedeți, de aceea sărmanii guvernanți sunt nevoiți să inventeze noi biruri și să le recicleze pe cele vechi!
Guvernarea pe datorie
În septembrie 2021, deficitul bugetar a ajuns la 44,29 miliarde de lei. Pentru acoperirea lui și a cheltuielilor curente, statul se împrumută din greu. În august 2021, datoria sa totală a ajuns la 550,339 miliarde de lei, reprezentând 49,7% din PIB. Spre comparație, în anul 2015, datoria publică totală era de numai 269,151 miliarde de lei (37,8% din PIB). Dacă ritmul de creștere a datoriei se va menține neschimbat, în următorii 25 de ani va depăși produsul intern brut. Oare aceasta să fie ținta guvernanților români?
Ca geambașii
De la 1 ianuarie 2005, când a fost introdusă, cota unică de impozitare a veniturilor ne-a adus multe beneficii, contribuind la atragerea investițiilor și creșterea economică. Dar acum i se apropie sfârșitul. Social-democrații, care au fost întotdeauna împotriva ei, profită de momentul de criză politică pentru a o desființa și a se reveni la sistemul de impozitare progresivă a veniturilor din timpul Guvernului Văcăroiu.
Până în urmă cu șapte - opt ani, guvernanții români se comportau ca geambașii din târguri, care vindeau cai. Cum dădeau cu ochii de un investitor străin, cum începeau să-și laude „marfa”, prezentând condițiile prielnice afacerilor, din România: sistemul fiscal favorabil, având în centru cota unică de impozitare a veniturilor și profitului; forța de muncă educată și ieftină; sprijinul autorităților.
Din toate astea, n-a mai rămas nimic în prezent. Mare parte din forța de muncă educată - ceva peste cinci milioane - a plecat peste hotare și muncește pe bani adevărați. Criza lucrătorilor calificați se adâncește pe zi ce trece. Forța de muncă rămasă acasă este, în parte, îmbătrânită, în parte, slab pregătită și fără experiență. Unde mai pui că mâna de lucru nu mai este așa de ieftină, ca urmare a creșterilor succesive ale salariului minim. Odată cu abrogarea cotei unice de impozitare a veniturilor, va dispărea și atractivitatea sistemului fiscal. Și-atunci cu ce o să mai atragem investitorii străini? Cu sprijinul pe care îl oferă autoritățile? Păi, ele nu sunt în stare să stea pe propriile picioare și se tot sprijină de biata națiune, împiedicând-o să avanseze.
