Plimbându-mă timp de vreo trei ore prin Iași, am avut senzația că locuitorii orașului sunt înșelați. Dezvoltarea orașului merge în direcția greșită.
- Publicitate -
Palatul Culturii este înconjurat de un imens șantier de construcții, o investiție 100% privată. Se reface așa-zisa "inimă a orașului". Cum? Cum altfel… un mare mall, niște blocuri de lux, un patinoar și o parcare subterană. Și, printre toate aceste construcții, investitorii promit să facă și un parc.
Colegii de breaslă din Iași îmi spun că realizarea proiectului costă peste 50 milioane de euro, termenul limită fiind 2010. Totuși, după cum arată acum, mai realist ar fi să se menționeze că e vorba de finele lui 2010.
Peste drum de palat și de șantierul în cauză se află hotelul la care am stat, o unitate de patru stele ("de fapt, trei stele și jumătate, dar europene", îmi explică șeful de sală), modernă și "camuflată", când vine vorba de impactul vizual asupra trecătorilor.
Este un oraș bun pentru turismul de business. Mixezi afacerile cu o doză potrivită de cultură și îți dă cu plus.
Lângă hotel este un mall hidos și mic, cu magazine puține și prețuri exagerate. Poate aici am fi noi, constănțenii, în avantaj: avem mall-uri multe și plătim doar 5 lei pentru un kitsch din aluminiu, trecut în vitrină drept "antichitate - suvenir". În Iași, același obiect costa 11 lei.
Se investește mult în modernizare și aproape deloc în reconstrucție și conservare a obiectivelor de interes. Este păcatul civilizației moderne. Se șterg cu guma dezvoltării progresiste toate valorile trecutului. Urbanizarea accelerată nu ajută decât la crearea unei generații fade și aculturalizate, care se aseamănă buubuulingilor imaginați de Kurt Vonnegut (niște extratereștri care se tâmpesc din cau-za televiziunii și distracțiilor efemere).
Urcând spre parcul Copou, nimic nu se schimbă. Biserica Trei Ierarhi este acoperită de schele, la fel și mitropolia Sf. Paraschiva. La fel și teatrul și Palatul Culturii.
"Parcă dintotdeauna au fost așa. Renovarea durează la nesfârșit", îmi spune un trecător, care se plimbă pe mijlocul șoselei (nu pentru că ar fi nebun).
Măcar atât mai face administrația locală ieșeană. Respectă, până la un punct, cetățenii. Duminica, arterele principale din centrul orașului se închid. Oamenii se plimbă în voie pe stradă, cu role, cu biciclete, cu odrasle, cu părinți. În parcuri se expun tablouri, se cântă și oamenii "se râd", vorba lui Petrescu. Este internet wireless pentru toată lumea. Părinții se joacă "Țară, țară, vrem ostași" și "Măgarul între oi" cu copiii lor și ai altora, lovesc alți trecători cu mingea și nimeni nu se supără, nu se înjură de mamă, nu se bagă și nu se scoate nimic. Pe jos nu sunt țigări, pe străzi nu prea sunt câini vagabonzi. În fața casei de cultură, tinerii dansează ore în șir, fără să vină niciun retard de bani gata să îi acuze că nu sunt suficient de cool.
Localnicii și sutele de studenți din țară simt că locuiesc în orașul poeziei. Poate de aceea sunt și așa mulți copii. Prezervativele strică rima J.
Și totuși, oamenii sunt înșelați. Banii merg în alte direcții. Toate clădirile interesante sunt în paragină sau se apropie de acest stadiu. Am rămas impresionat de trotuare, un lux pentru majoritatea constănțenilor. Și erau trotuare cu trei benzi, cu gard la șosea și pe care nu parca nimeni.
Într-un final, Iașul ar putea ajunge un fel de Constanță fără acces la mare. Un oraș depersonalizat și jenant, care nu are nimic de oferit, în afară de locuri în care poți să dormi, să mănânci și să dai banii pe prostii. Dacă ar fi să o iei pe jos, de la intrarea în oraș (intersecția Tomis – Aurel Vlaicu) până la primărie, nu ai avea nimic de văzut. De-abia jos în port, dacă treci cu bine de peninsulă, te poți bucura de priveliștea de la Cazinou. Și cam atât.
Ideal ar fi ca primăria ieșeană să se axeze pe reabilitarea infrastructurii rutiere și culturale. Ar da de lucru firmelor mici, ar atrage turiști și oameni de afaceri, ar aduce bani reali și n-ar mai fi nevoie să anunțe un buget fantezist pe 2009, care se bazează pe absorbția atât de nesigură a unor fonduri structurale.
