Referitor la subiectul „barca”, se spune că sunt două mari şi late momente de bucurie: atunci când o cumperi şi atunci când scapi de ea.
Prima strigare - achiziţia. În sfârşit, după lungi parlamentări cu familia, cu soţia în special, după ce ai adus argumente şi para-argumente pentru a combate placa „Dar la ce ne trebuie prostia asta?”, reuşeşti să-ţi vezi visul cu ochii. Ai cumpărat barca (fiecare după posibilităţi, după bugete, după priorităţi) şi ai intrat în „lumea bună”, deja te poţi numi armator! Sau comodor, fiecare cum vrea să se autointituleze.
Din acest punct începe, însă, adevărata „distracţie”. E mai ceva decât a te surprinde furtuna-n larg!
Şi bulgarii ne-au luat-o-nainte!
Aţi călătorit poate în Grecia, în Italia, în Croaţia, aţi vizitat oraşe porturi şi este imposibil să nu vă sară-n ochi „flotilele” de ambarcaţiuni, mai mici sau mai mari, yachturi, veliere, bărci rapide, pescadoare etc. Sunt zeci, sute de mici golfuleţe, unde stau frumos ancorate la cheu aceste „bijuterii” de care proprietarii lor sunt foarte mândri. Chiar şi Bulgaria a făcut progrese în acest sens. E de ajuns să faceţi o scurtă excursie la Balcic sau Varna pentru a vă convinge.
La Constanţa, lucrurile stau cu totul altfel, iar motivele pentru care suntem şi la acest capitol diferiţi de zona euro sunt diverse.
„În primul rând, în România, a avea o barcă, un velier, un yacht, este considerat un lux. Taxele, impozitele, documentele care trebuie eliberate, totul costă foarte mult. Peste tot trebuie să plăteşti şi nu puţini bani. Din acest motiv, mulţi constănţeni îşi ţin bărcile în porturi din străinătate. Unii sunt mai discreţi, nu vor să se afişeze aici cu yachturi, să nu atragă nu numai priviri invidioase, ci şi controalele… fiscului.
S-au creat comunităţi de skiperi, s-au legat prietenii în alte ţări, şi toată lumea are de câştigat, din toate punctele de vedere”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Ion Popescu, proprietar de velier.
Cheltuieli semnificative de mentenanţă
În privinţa investiţiei iniţiale, preţurile diferă mult, în funcţie de bugetul şi dorinţa fiecăruia. Pornind de la o barcă de 400 de euro, Zodiac cu motor de 4 CP, puteţi plusa la un Beneteau Antares, motor 115 CP, de 55.000 de euro, la un ABS Crownline cu motor de 300 CP, de 90.000 de euro, iar cei mai cu dare de mână, în schimb a unui milion şi jumătate de euro, se pot vedea la cârma unui Yacht Pershing 56, echipat cu două motoare MAN ce dezvoltă 1.360 CP. Şi ţineţi cont că preţurile sunt valabile pentru ambarcaţiuni second hand!
Barca trebuie legată la cheu, iar pentru a o ţine în Portul Tomis, cheltuielile anuale se ridică la aproximativ 10.000 de euro.
„O barcă nu stă numai legată la cheu. Vara e ok, dar vin anotimpurile reci, vine iarna, vine îngheţul, aşa că trebuie să o duci la hangar. Alţi bani, altă distracţie, majoritatea halelor sunt la mulţi kilometri distanţă de port. În primăvară, se fac lucrările de mentenanţă, reviziile motoarelor, vopsit corpul de navă, înlocuit elemente deteriorate. Bani, bani, bani!”, ne explică Lucian, un posesor de ambarcaţiune.
Aşadar, cheltuielile de mentenanţă pe 3-4 ani pot dubla sau chiar depăşi valoarea investiţiei.
Cum nu toată lumea îşi permite luxul de a „defila” prin Portul Tomis, o parte dintre constănţeni şi-au legat ambarcaţiunile pe Lacul Siutghiol, ideal pentru plimbările relaxante cu bărci cu vâsle, cu motoare mai mici ori cu veliere.
Vrei confort, plăteşti!
Nici taxele şi impozitele nu sunt de neglijat, cuantumul acestora fiind incomparabil cu - de exemplu - cel al autoturismelor.
Astfel, pentru o navă de sport şi agrement, cu dimensiuni între 2-5 şi 7 metri, valoarea de plată este de 594 lei, „scorul” creşte la 950 lei pentru o ambarcaţiune cu dimensiuni între 7 şi 15 metri şi ajunge la 1.305 lei pentru ambarcaţiuni mai lungi de 15 metri. Şi, atenţie! La cei 1.305 lei, se mai adaugă un spor de 50% pentru ambarcaţiunile de agrement tip yacht.
„Prin yacht, se înţelege o ambarcaţiune care poate fi prevăzută cu vele/motor, are mai multe cabine, iar confortul reprezintă o caracteristică definitorie: cel puţin un dormitor, un living, o bucătărie”, se arată pe site-ul Serviciului Public de Impozite şi Taxe.
XXX
Aşadar, a fi posesor de ambarcaţiune nu-i o treabă simplă. De aceea, pentru a mai scoate din „pârleală”, unii dintre proprietari îşi închiriază bărcile grupurilor de turişti, ieşirile în mare numărându-se printre principalele atracţii ale sezonului estival.
Am lăsat la final, scurt, a doua strigare - vânzarea bărcii. „Bine că am scăpat de ea şi am salvat banii familiei”, spun fericite soţiile.
