La mijlocul lunii august 2004, am realizat, fără să-mi propun acest scop, un sondaj în rândul șantierelor navale. Un amic, patronul unei companii de agenturare, care știa că am relații printre constructorii de nave, mi-a cerut să-l ajut. Unul dintre clienții lui, din vestul Europei, dorea să construiască cât mai repede două nave portcontainer de 400 TEU și căuta un șantier naval care să-i preia comanda. Am apelat, atunci, la mai mulți directori de șantiere navale, de la mare și Dunăre. Toți mi-au dat același răspuns: "Portofoliul de comenzi este acoperit până în 2008 - 2009; clientul să se înscrie pe lista de așteptare!"
La acea vreme, industria navală mondială și, în particular, cea românească, intraseră într-un ciclu de creștere nemaiîntâlnită până atunci, care avea să ajungă la apogeu la mijlocul anului 2008, înainte de declanșarea crizei economice. Dacă aș repeta sondajul astăzi, sunt convins că directorii șantierelor navale ar face coadă la ușa mea, să obțină contractul. În prezent, nu doar în România, ci în întreaga lume, constructorii de nave se plâng de lipsa comenzilor și privesc cu îngrijorare spre viitor.
Impulsul capitalului privat
Pentru economia mondială, ultimul deceniu (1999 – 2008) a fost fast. Aflată în plin proces al schimbărilor structurale, industria navală românească a profitat din plin de avântul comerțului maritim. Datele de bilanț economic ale primelor trei mari șantiere navale din țara noastră sunt cu adevărat spectaculoase.
Daewoo - Mangalia Heavy Industries (DMHI) a luat naștere la 22 ianuarie 1997, în urma asocierii concernului Daewoo cu Șantierul Naval 2 Mai, aflat în proprietatea statului român. În intervalul de timp 1999 - 2008, compania mixtă româno - sud coreeană a realizat o creștere a veniturilor în lei de 20,52 ori (de 12,49 ori în dolari). Dacă în 1999, în bilanțul financiar contabil al DMHI au fost înregistrate venituri de 91.343.197,1 lei (59.576.830,88 dolari), la finele lui 2008 a fost consemnată suma de 1.874.837.050 lei (744.307.852,6 dolari).
Trebuie arătat că în cei 10 ani, compania a trecut de la producția de nave de capacitate mică (barje, nave costiere-fluviale) și corpuri de navă la construcția navelor complete, de mare tonaj (portcontainere și petroliere).
La 30 septembrie 2002, când investitorul Resource International a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la statul român, Șantierul Naval Constanța (SNC) se afla într-o situație dramatică. Compania era în pragul falimentului. Pierderile atingeau cifra de 60 milioane dolari, iar portofoliul de comenzi era gol.
Privatizat mult mai târziu față de celelalte unități ale industriei navale românești, SNC a reușit să reducă rapid decalajul tehnologic și managerial care îl despărțea de acestea și să revină în rândul constructorilor de nave de mare tonaj, dezvoltând un proiect propriu, de succes: tancul chimic de 41.000 tdw.
În 2008, veniturile sale au ajuns la 631.479.399 lei (250.696.494,1 dolari), față de doar 51.034.308,4 lei (33.286.139,06 dolari) în 1999. În acest interval, veniturile în lei au crescut de 12,37 ori, iar cele în dolari, de 7,53 ori.
Șantierul Naval Galați a fost privatizat în 1999, fiind achiziționat de concernul olandez Damen. Specializat în construcțiile navale, în prezent, acesta deține companii nu doar în țara mamă, ci și în Belgia, China, Cuba, Polonia, România, Singapore, Suedia, Ucraina și Marea Britanie. Damen Shipyards Galați (DSG), cum a fost rebotezat șantierul naval, a înregistrat o creștere de 5,27 ori a veniturilor în lei și de 3,21 ori a celor în dolari. De la 81.417.688,7 lei (53.103.110,29 dolari), în 1999, acestea au săltat la 428.871.628 lei (170.261.474,5 dolari), în 2008.
În zodia revoluției tehnologice
Handicapate din punct de vedere tehnologic și managerial, șantierele navale din România au ieșit din starea de înapoiere abia după privatizare. Noii acționari majoritari au investit masiv în utilaje și tehnologii performante, au reorganizat liniile de producție și au introdus metode moderne de management. Se poate afirma că a avut loc o revoluție tehnologică în industria navală din țara noastră în perioada 1999 - 2008, proces care a dus la evoluția spectaculoasă a productivității muncii, exprimată ca raport între veniturile anuale ale companiei (calculate în lei) și numărul mediu de angajați (în care nu sunt incluși subcontractorii).
Compania DMHI a făcut saltul de la o productivitate de 26,818,31 lei pe cap de salariat, în 1999, la 495.857,46 lei, în 2008, creșterea fiind de 18,49 ori. În cazul SNC, majorarea a fost de 15,8 ori, de la 16.216,81 lei la 256.178,25 lei. Productivitatea în DSG a sporit de 7,8 ori, de la 16.825,31 lei la 131.314,03 lei.
Navele – mărfuri păguboase?
Din punct de vedere al profitabilității activității, primele trei mari șantiere navale ale României au avut o evoluție diferită. În ciuda faptului că a avut cea mai mare creștere a veniturilor anuale și a productivității muncii, DMHI înregistrează cele mai mari pierderi.
În 5 din cei 10 ani ai perioadei analizate, compania a încheiat bilanțul pe minus. Pe ansamblul deceniului 1999 – 2008, ea a totalizat o pierdere de 536.991.922,1 lei.
Surprinzător este faptul că rezultatele negative cele mai importante au fost consemnate în anii de vârf ai creșterii economiei mondiale – pierdere brută de 72.654.803 lei, în 2007, și 430.293.381 lei (!), în 2008.
La prima vedere, se pare că DMHI s-a străduit să investească în creșterea productivității și a volumului producției doar pentru a pierde din ce în ce mai mult, cu fiecare navă livrată. Aparențele sunt înșelătoare. Nu trebuie suspectat nicio clipă acționarul sud-coreean că nu s-ar pricepe să realizeze profit în România. Dimpotrivă, se poate spune că e prea deștept să-l facă.
Aflat în pragul falimentului înainte de privatizare, SNC a reușit să-și diminueze pierderile și să obțină profit în 3 din cei 10 ani ai perioadei analizate: în 2004 - 6.876.545,5 lei; în 2007 - 12.056.966 lei, în 2008 - 2.136.227 lei. Însă, pe ansamblul deceniului, pierderea se ridică la 121.884.411,4 lei. Parcă sfidând criza economică, compania a anunțat un profit brut de 6,89 milioane de lei în primul semestru al lui 2009.
Timp de 31 de ani, deci și înainte de privatizare, Damen Shipyards Galați a avut rezultate financiare pozitive. Situația s-a schimbat pentru prima oară în 2007, când șantierul naval a încheiat anul cu o pierdere de 28.347.326 lei. În 2008, pierderea a crescut ajungând la 41.900.426 lei. În decursul ultimului deceniu compania a totalizat un profit brut de 157.655.120,8 lei.
- Publicitate -
