Traficul de pe Canalul Dunăre - Marea Neagră este mult mai animat decât în primul semestru al anului. Recolta agricolă excepțională din acest an i-a pus la treabă pe transportatori. Ieri, canalul a fost tranzitat de 18 convoaie, dintre care 10 cu marfă, 7 dintre acestea fiind încărcate cu cereale.
- Publicitate -
Grânele acoperă între 70% și 80% din volumul de marfă tranzitat zilnic pe această cale de navigație, diferența fiind asigurată de minereuri, pirită și laminate.
Pentru administrația canalului, iulie 2013 a fost o lună bună, traficul de mărfuri ajungând la 2.857.000 tone, superior cu 10% față de plan, dar inferior celui din iulie 2012, când au fost tranzitate 3.484.000 tone de mărfuri.
Traficul este susținut de grânele românești. Cantitățile de cereale din Serbia și Ungaria sunt foarte puține. Spre deosebire de producătorii români, vecinii noștri nu se grăbesc să exporte acum, când prețul este foarte scăzut. Așteaptă ca piața să le ofere cotații mai bune. Ungurii au procedat astfel și anul trecut și au avut de câștigat. Acum, se pare că sârbii îi imită.
Dar pericolul cel mai mare pentru fluctuațiile traficului fluvial de cereale spre portul Constanța nu îl reprezintă prețul grânelor. Seceta tinde să devină principalul obstacol. Din cauza ei, adâncimea medie a Dunării a scăzut sub cota de 2,5 metri, cerută de Comisia Europeană a Dunării, ajungând la 2 metri. Conform prognozelor, în următoarele cinci zile, nivelul Dunării va mai scădea cu 30 cm.
În prezent, convoaiele de nave încărcate cu mărfuri sunt nevoite să evite Dunărea Veche, între km 345 și km 300, și să facă un ocol pe brațul Borcea.
Pe măsură ce adâncimile fluviului scad, transportatorii sunt obligați să încarce mai puțin navele, pentru a-și asigura pescajul de siguranță. În anii trecuți, pe vreme de secetă, barjele cu cereale mergeau pe jumătate goale.
Dificultățile prin care trece navigația fluvială ar trebui să conducă la regândirea "Strategiei europene a Dunării". Criza adâncimilor, cu care transportatorii se confruntă în fiecare an mai secetos (astfel de blocaje au avut loc în 2003, 2007 și 2012), pune sub semnul întrebării politicile Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, adoptate de Consiliul European în decembrie 2010. Ce valoare mai au cele 200 de "acțiuni prioritare" subsumate, menite să contribuie la dezvoltarea potențialului economic al zonei, dacă navigația este blocată de câte ori scad precipitațiile? În mod surprinzător, tocmai asigurarea adâncimilor minime (chestiunea nodală a transportului fluvial) nu constituie o prioritate a strategiei.
Oamenii de știință români și străini au atras de nenumărate ori atenția că intervenția umană a contribuit la agravarea efectelor secetei. Amplasarea hidrocentralelor, extracția pietrișului din albia fluviului, dragarea și barajele, indiguirile din Delta Dunări au contribuit la dispariția zonelor inundabile, așa numitele zone umede, care aveau un rol major în reglarea debitului Dunării în perioadele ploioase și cele secetoase. Ele absorbeau apa, atunci când precipitațiile erau bogate, și o eliberau încet, când timpul era uscat.
Unele dintre proiectele cuprinse în "Strategia europeană a Dunării", precum construcția de noi hidrocentrale, ar putea agrava problemele hidrografice ale fluviului și descuraja dezvoltarea navigației.
Uniunea Europeană solicită statelor membre să transfere cât mai mult din transportul de marfă de pe șosele și calea ferată pe apele de navigație interioare. Ea omite să le spună că trebuie să o facă doar în anii ploioși.
