An greu, din punct de vedere al vânzărilor şi nu numai, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Constanţa. Vremea
- Publicitate -
n-a fost cel mai bun aliat, tehnicienii agricoli serioşi sunt pe cale de dispariţie, iar pe piaţa de desfacere, concurenţa produselor din străinătate este ucigătoare.
Nu multă lume ştie că, în Dobrogea, există un loc unde se plantează migdali. Da, aţi citit corect, migdali! Sunt pomi fructiferi specifici bazinului mediteraneean, frecvent întâlniţi în Spania, Italia, dar şi în California (SUA), Pakistan sau Iran.
La malul Mării Negre, migdalii sunt îngrijiţi cu simţ de răspundere la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa, însă mai sunt multe, foarte multe lucruri de pus la punct până când activitatea va deveni cu adevărat eficientă.
„Noi avem câteva loturi demonstrative de migdali, aproximativ 200 de pomi. După trei-patru ani, au intrat pe rod, dar vânzările merg foarte greu. Lumea este mai puţin interesată, migdalele noastre nu sunt sparte, nu avem aparatura necesară.
Şi culesul se face anevoie, nu există în dotarea staţiunii maşinăriile speciale, aşa că migdalele sunt culese manual, apoi puse la uscat de oamenii noştri. La ce suprafaţă avem dedicată, activitatea nu prea rentează. Dacă am avea o livadă mai mare, maşinării de spart şi de ambalat la pungă, cu siguranţă altfel ar sta datele problemei”, a declarat, pentru ziarul „Cuget Liber”, directorul staţiunii constănţene, dr. ing. Ion Caplan.
O situaţie fără precedent
Nici în privinţa celorlalte fructe, după un an de muncă, situaţia nu este mai roz.
„An greu şi pentru livezile de piersici sau cireşe, ne-am confruntat cu o situaţie fără precedent. Astfel, pentru prima oară, piersicul s-a suprapus la coacere cu cireşul. Fiind foarte cald în primele luni ale lui 2024, la 1 iunie, ne-am apucat de cules la ambele soiuri. Ţineţi cont de faptul că, în mod normal, culesul la piersică începea după 20 iunie.
Ca cifre de recoltă, am obţinut 30 de tone de cireşe, de pe cele şase hectare alocate, şi aproximativ 500 de tone de piersici, de pe 60-70 de hectare. Am lucrat cu zilieri, aduşi în special de la Valea Dacilor sau Cuza Vodă. E tot mai greu să găsim tehnicieni agricoli, tractorişti, oamenii serioşi sunt pe cale de dispariţie.
Dar, reuşim să ne administrăm staţiunea, am terminat reparaţiile şi la acoperişul halei, devastat de furtuni. Folosim hala pentru sortarea fructelor, dar şi ca loc de adăpost pentru utilaje”, spune interlocutorul nostru.
La staţiune, se lucrează la foc continuu, indiferent de anotimp. De exemplu, la ora actuală, se efectuează lucrări de defrişare pe o veche plantaţie de piersici, însumând 31 de hectare.
„Recuperăm terenul, îl arăm, îl odihnim, cum se spune în termeni agricoli. În următorii şapte ani, vom planta aici grâu, porumb, floarea soarelui, lucernă”, ne explică directorul staţiunii.
De asemenea, începând cu data de 1 noiembrie, vor fi scoşi la vânzare pomi de diverse soiuri - cais, piersic, cireş, vişin, măr, păr, prun, migdal etc. Toţi au fost plantaţi în urmă cu doi-trei ani, iar preţurile variază în jurul sumei de 20 de lei.
O adevărată „mină de aur”
Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa se subordonează direct Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, are personalitate juridică, dispune de o organigramă cu 42 de angajaţi, nouă cercetători şi de un patrimoniu ce însumează, la ora actuală, doar 227 de hectare (197 la Valu lui Traian şi 30 la Agigea), din miile de odinioară.
Este laboratorul în care sunt create diverse soiuri de pomi fructiferi, o adevărată „mină de aur”, dar care, premeditat ori chiar din prostie, nu este exploatată la nivelul potenţialului său uriaş.
