Pe șoselele României, moartea păzește la fiecare curbă, la fiecare groapă, după fiecare copac, dar mai ales la volanul mașinilor. Suntem pe primul loc în Europa în ceea ce privește numărul de morți în accidente rutiere, am fost somați de forurile UE să adoptăm măsuri pentru a înjumătăți, până în 2010, numărul victimelor de pe șosele, însă, din păcate, suntem foarte departe.
Despre cauzele care transformă străzile patriei în cavouri, am mai vorbit și vom mai vorbi mult și de acum încolo. Am dat vina pe infrastructura deficitară, că nu avem în ditamai județul mai mult de 30 de kilometri de drumuri cât de cât decente. Nu vorbim de autostrăzi, de drumuri expres, ci suntem în stare să ne lăudăm și cu două benzi pe sens, fie ele peticite și răspeticite, denivelate sau crăpate. Am arătat cu degetul spre legislația rutieră închistată în niște practici și norme ineficiente, spre practica judecătorească permisivă, care protejează infractorii șoselelor în loc să-i pedepsească. Nu contează că poliția te-a prins de cinci ori beat la volan și fără permis, tu tot ești liber, mașina e tot la tine. Nu contează că ai băgat în mormânt cinci vieți, tot departe de închisoare vei sta.
Însă, mai presus de toate astea, factorul uman are cea mai mare pondere în înclinarea balanței între viață și moarte pe drumurile noas-tre.
Atâta timp cât vom continua să aruncăm pe șosele puștani de 18 ani la volanul unor mașini puter-nice, cocalari cu geamuri fumurii și mașini tunate, microbuze kamikaze, care nu au pic de respect și responsabilitate față de viața lui și a celorlalți, care se cred mai presus de orice lege și pedeapsă, care nu dau doi bani pe cele mai elementare reguli de circulație, vom continua să adunăm anual mii cadavre de pe marginea șoselelor.
Școala de șoferi, decisivă pentru viitorul șofer
O mare responsabilitate în modelarea factorului uman în trafic o are școala de șoferi. Un instructor auto își dă seama imediat de profilul și potențialul cursantului său, în funcție de cum conduce, cum se comportă în trafic, punându-și totodată o amprentă semnificativă pe evoluția lui ulterioară. Dacă instructorul auto stă în dreapta ascultând manele la maxim, scuipând semințe și aruncându-și mucurile de țigară pe geam, cerându-i elevului să claxoneze după fetele de pe trotuar sau îndemnându-l să "o calce" că mașina e puternică, putem anticipa ce va ieși din mâna pedagogului.
Această problemă a fost sesizată și de comisarul șef Romeo Tecău, șeful Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor Constanța. "Pregătirea din școala de șoferi își pune amprenta semnificativ pe modul în care va evolua pe șosea viitorul șofer. Pot spune că într-o proporție de 80-90%, modul în care instructorul auto își face treaba influențează în mod decisiv cursantul. La noi, din păcate, calitatea pregătirii în școlile de șoferi lasă de dorit, și asta se vede, în primul rând, în numărul de accidente, în numărul de morți. În Spania, spre exemplu, nu te scutește absolut nimic de la frecventarea cursurilor teoretice. Poți să ai cinci copii mici, să invoci orice argument, de la cursurile de legislație nu ai cum să lipsești. Nu ai fost la pregătirea teoretică, nu vei da examen în veci. În România, însă, nu contează. Se va găsi tot timpul cineva să pună ștampila pe dosar că ai făcut teoria", ne-a declarat comisarul șef Romeo Tecău.
"Sunt instructori auto care nu cunosc legislația"
Șeful Serviciului Permise Auto recunoaște că sistemul de formare a viitorilor șoferi este deficitar, slăbiciunile plecând în primul rând de la proasta calitate a instructorilor. "Suferim mult din cauza calității formatorilor, a instructorilor auto. Permise de conducere avem mulți însă câți din noi pot fi instructori? Puțini, pentru că trebuie să ai talent pentru așa ceva, trebuie să fii un bun pedagog. Însă, în condițiile în care mulți instructori nu cunosc ei, în primul rând, legislația auto, vă dați seama ce buni profesori sunt. După părerea mea, ARR îi autorizează mult prea ușor, condițiile pentru a deveni instructor sunt prea superficiale. Câteva cursuri, un examen și gata. Ești instructor. În alte țări însă, cel care dă autorizația instructorului are obligația de a-l supraveghea cel puțin pentru un an. Îl verifică, în primul rând pe instructor să vadă cum conduce, stă în mașină, pe bancheta din spate, și asistă la orele de practică, răspunde într-o oarecare măsură de performanțele celui pe care l-a autorizat.
La noi, ar trebui, în primul rând, introdus procentul de promovabilitate al instructorului sau al școlii ca element în evaluare. În funcție de procentajul de promovabilitate, ARR ar putea să le suspende autorizația pe diferite perioade. Are sub 20%, șase luni, sub 30% - o lună și tot așa. Dacă o școală sau un instructor continuă să aibă performanțe foarte slabe, este clar că nu își fac treaba bine, nu sunt buni formatori și nu mai au ce să caute pe piață. În momentul de față, școlile de șoferi au obligația să afișeze la sedii toate datele privind promovabilitatea pentru ca viitorii clienți să știe cu cine lucrează. Astfel, considerăm noi, școlile de șoferi cu rezultate slabe se vor descalifica singure și se vor auto-elimina de pe piață. Nu e nimeni nebun să se ducă la un instructor despre care a citit că are un procent de promovabilitate de 10%", a mai precizat Romeo Tecău.
50% promovabilitatea la sală
Îmbucurător este faptul că, de la începutul anului, procentul de promovabilitate la proba teoretică a crescut simțitor. Dacă în anii trecuți varia între 15 și 20%, polițiștii de la examinări spun că au acum un procent de promovabilitate de 50%. Asta nu însă că ar fi învățat candidații mai mult și mai bine și ar fi tobă de legislație. Nici gând. Ci pentru că pe site-ul MAI au fost publicate toate testele grilă. Astfel, candidații nu mai trebuie să bâjbâie prin meandrele codului rutier, ci doar să învețe întrebările și răspunsurile oferite pe clasicul sistem mură-n gură.
- Publicitate -
