Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat în cauza Sfrijan împotriva României, constatând încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a decis să oblige statul să asigure revizuirea deciziei și să-i plătească 3.000 de euro daune morale.
- Publicitate -
Reclamanta Doina Sfrijan a cumpărat, în timpul căsătoriei, un apartament, împreună cu soțul său. Ulterior, soțul reclamantei a introdus o acțiune pentru desfacerea căsătoriei și de partajare a bunurilor comune. Prin sentința civilă din 20 septembrie 1994, judecătoria a desfăcut căsătoria celor doi și a disjuns acțiunea de partajare a bunurilor comune. Judecătoria a admis prin sentința civilă din 3 noiembrie 1998 și acțiunea de partaj intentată de soțul reclamantei și a constatat că reclamanta și soțul său au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva sentinței judecătoriei din 3 noiembrie 1998, prin care s-au partajat bunurile comune, s-a declarat apel și recurs, statuându-se în mod irevocabil, prin decizia Curții de Apel București, din 28 noiembrie 2001, că reclamanta are o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune. Astfel, reclamantei i-a fost atribuit apartamentul, fiind obligată la plata unei sulte către soțul său.
În timpul acțiunii de partaj soțul reclamantei a vândut apartamentul, fără a avea acordul acesteia din urmă. Reclamanta a introdus o acțiune în anulare a acestui contract de vânzare cumpărare și printr-o sentință irevocabilă a fost anulat acest din urmă contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței irevocabile prin care s-au partajat bunurile comune a declarat recurs în anulare Procurorul General al României, care a fost admis printr-o decizie din 26 noiembrie 2003, de către Curtea Supremă de Justiție. Instanța supremă a statuat că este legală și temeinică decizia pronunțată în apel de Tribunalul București în cadrul procesului de partaj, prin care apartamentul a fost atribuit soțului reclamantei. CEDO a anulat această ultimă decizie, dând dreptate femeii.
