Sătulă de umilințe, de normă la amenzi, de lipsa dotărilor, de reguli aberante pentru că "așa vrea șeful", Anda Gisela Mitrana a părăsit Poliția după opt ani, cei mai mulți petrecuți la Constanța. Astăzi, fosta polițistă lucrează într-un spital din Germania.
Poliția, precum orice serviciu al statului în acest moment, suferă: nu sunt dotări, nu sunt bani pentru a le achiziționa și nici pentru a plăti, pe măsură, angajații. Consecința: tot mai mulți polițiști - și în special cei tineri - renunța la uniformă, își aleg alte profesii sau iau calea străinătății.
Printre polițiștii constănțeni care au agățat uniforma în cui și au căutat de muncă peste hotare se numără și Anda Gisela Mitrana. A luat această decizie după opt ani de Poliție, interval în care a lucrat, pe rând, la Serviciul Poliției Rutiere Constanța, Biroul de Presă al Inspectoratului Județean de Poliție Constanța, Secția 3 Poliție, Biroul Tamponări din cadrul Poliției Capitalei. Iar motive care au determinat-o să ia această hotărâre au fost numeroase, după cum ne-a mărturisit tânăra în vârstă de 30 de ani.
"Încă de când intri în acest sistem te lovești de nedreptăți. Am făcut un an și trei luni la Școala de Poliție «Vasile Lascăr» din Câmpina, unde treci printr-un adevărat chin. Totul pentru a deveni polițist. Pentru ca atunci când ajungi în inspectorat, cu acte în regulă, să constați că în vreme ce tu erai în școala de poliție și pliveai ceapa pe câmp, și-ți oblojeai rănile făcute din cauza bocancilor, alții, care nu au reușit la școlile de poliție, erau deja încadrați în sistem", ne-a împărtășit Anda Mitrana.
"Trebuia să dăm 30 de amenzi pe zi!"
După absolvirea școlii, a fost repartizată la Serviciul Poliției Rutiere Constanța. A fost opțiunea ei, astfel că s-a bucurat. Bucuria a fost însă de scurtă durată, din cauza atitudinii colegilor, mulți considerând că femeile nu au ce căuta în sistem, și a lipsei dotărilor. "Prima impresie… fluierături ca pe maidan când intrai în secție, râsete și semne pe la spate. Iar acestea erau din partea colegilor care trebuiau să te îndrume în meserie!", a completat fosta polițistă.
Cel mai dificil era însă în momentul în care erau trimiși pe stradă. Fără dotări, dar cu "normă de amenzi". "Îmi amintesc din perioada începuturilor, cum trebuia să scriu cel puțin 30 de procese verbale, doar pentru traversare neregulamentară a pietonului. Eram trimiși, doi polițiști, în cartierul Tomis 3, unde traversau strada neregulamentar cu zecile de pietoni odată. Noi erau doi. Pe care dintre ei să-i amendăm? Dacă le observam intenția și îi fluieram să nu traverseze, nu era bine, căci rămâneam fără procese verbale. Cu greu reușeam să amendăm un pieton, după ce traversa strada. Pentru că oamenii fugeau, se aruncau efectiv în fața mașinilor și rar se întâmpla să-i prindem din urmă. Până opream noi circulația, ei erau deja departe… Sau dacă nu fugeau, urma circul. Omul arăta spre ceilalți pietoni, care au traversat în același timp cu el, și ne întreba pe ei de ce nu-i amendăm. Apoi, nu voia să se legitimeze sau ne dădea date de identitate false. Așa că ne chinuiam să auzim ceva prin stație, în zgomotul din intersecție și când se dovedea că datele erau false, trebuia să-l conducem la secția de poliție cea mai apropiată. Dar întrebarea era cu ce mașină? Pentru că fie aveam doar o mașină, iar colegul nu putea să părăsească intersecția, fie nu aveam mașină, fie nu avea benzină, fie duba secției era la un caz. Și trebuia să ne întoarcem cu 30 de procese verbale, chiar de am fi stat acolo și zece ore!", a dat fosta polițistă un exemplu de situație dificilă. De reclamat șefilor nici nu se punea problema. "Riscai să te trezești a doua zi singur în intersecție!", a completat fosta polițistă.
Apoi, condițiile erau voit făcute mai grele: "Vara, ne topeam fără un pic de apă. Nu aveam voie să ne aducă cineva vreun strop, se putea interpreta că era șpagă!", a mai afirmat constănțeanca.
Șeful făcea atmosferă cu urlete și înjurături
După o scurtă perioadă la Biroul de Presă al IPJ Constanța, unde, din nou, lipsa de personal și de dotări și-a spus cuvântul, a fost mutată la Secția 3 Poliție, unde avea răspunderea de a implementa fișele privind sesizările primite pe 112 în computer. "Treabă de câteva ore, după volumul de muncă imens cu care eram obișnuită la Rutieră și Biroul de Presă" - recunoaște, cu sinceritate, fosta polițistă, obișnuită cu volumul de muncă de la posturile deținute anterior. "Din ce agitație veneam, aici era pustiu. «Noroc» cu șeful, care mai făcea atmosferă când deschidea ușa biroului cu o lovitură de picior, mai să o rupă! Apoi, trebuia să suportăm urlete, înjurături și cuvinte de maidan", își amintește Anda Mitrana.
Între timp, și soțul acesteia s-a mutat de la București la Constanța, la Serviciul Criminalistic. "Alergau de la un caz la altul, dintr-un colț al județului în celălalt, făceau cercetarea pe fugă, nici nu o terminau și fugeau la alt caz. Cum îți poți desfășura munca în condiții normale, când nimic din ce există în Poliție nu este normal?", a adăugat fosta polițistă.
Ulterior, au decis amândoi să se transfere la Poliția Capitalei. Și aici, aceleași greutăți. Sărbătorile petrecute la muncă era ceva normal; orele suplimentare, bani scoși din buzunar pentru declarații, pixuri sau orice altceva mai era nevoie, la fel. "Plăteam din buzunar până și CD-urile pe care trebuia să le trimitem către Primăria Capitalei, pentru imaginile de pe camerele de monitorizare. Și, preferam să ne urcăm în mașinile personale să mergem până la primărie, în loc să le trimitem adrese pentru imaginile respective. Căci, dacă nu rezolvam tamponarea pe loc, trebuia să-i trimitem omului acasă alte hârtii, ce însemna alte proceduri costisitoare, bineînțeles pentru buzunarul nostru. Ajunsesem deja la capătul puterilor, săraci, înjurați de toți, cu psihicul la pământ, căci toți - șefii, oamenii - ne săreau nouă în cap, polițiștilor de pe stradă. Mai aveau puțin și spuneau că noi eram de vină pentru accident.
Am venit în Germania, în concediu, pentru trei săptămâni, și ne-am găsit de muncă. Așa că ne-am întors în țară, ne-am dat demisiile - ceea ce a fost mai greu decât la angajare", a continuat fosta polițistă.
În consecință, au decis amândoi să-și schimbe profesia și țară. Astăzi, cei doi se află în Germania, unde Anda Mitrana lucrează în centrul de sterilizare al unui spital, iar soțul ei în domeniul alimentației publice.
Astăzi, singurul regret al fostei polițiste este faptul că a fost forțată de neajunsuri să părăsească profesia pe care a ales-o din pasiune.
xxx
Potrivit statisticilor puse la dispoziție de Inspectoratul Județean de Poliție Constanța, anul trecut 11 polițiști au solicitat suspendarea raporturilor de muncă; tot atâția au cerut același lucru de la începutul anului și până în prezent. O parte au plecat în străinătate - de exemplu, ca șoferi pe TIR-uri - dar cei mai mulți au absolvit cursurile Universității Maritime Constanța și au plecat în voiaj.
