Un creștin, un musulman și un evreu vorbesc despre puterea religiilor proprii.
- Publicitate -
Creștinul:
- Știu că religia mea e cea adevărată, căci aveam o secetă teribilă în țară și era să mor împreună cu familia, când am făcut rugăciuni și atunci s-a întâmplat miracolul: în timp ce toată câmpia era sub soarele arzător, pe terenul nostru cădea o ploaie torențială. Totul de jur împrejur ardea sub soare și pe terenul meu ploua. Astfel, ne-am salvat familia mea și cu mine.
Musulmanul:
- Știu că religia mea e cea adevărată, căci eram în deșert și m-a surprins o furtună de nisip. Era să murim eu și cămila mea acoperiți de dune. Abia puteam respira când s-a întâmplat miracolul. Întregul deșert era o furtună de nisip, dar în jurul meu și al cămilei mele a fost un calm total. Așa am ajuns până la o oază și ne-am salvat.
Evreul:
- Știu că religia mea e cea adevărată, căci mă plimbam în jurul casei mele într-o sâmbătă și am găsit un portmoneu pe jos, plin cu bani, dar fiind sâmbătă nu puteam să mă aplec să-l iau. Atunci s-a întâmplat miracolul: peste tot era sâmbătă, dar în jurul meu s-a făcut brusc vineri.
