La stareța unei mănăstiri de maici se prezintă sora Maria, dornică să se dedice cu totul vieții monahale. Maica stareță îi spune de la început:- Mănăstirea noastră are o regulă foarte strictă, numită proba tăcerii. Poți să rămâi aici cât dorești, dar nu ai deloc voie să vorbești decât dacă îți dau eu voie.
- Publicitate -
Sora Maria acceptă și rămase în mănăstire. După cinci ani, maica stareță o cheamă la ea și îi spune:
- Iată, ești cu noi de cinci ani de zile. Ai voie să spui două cuvinte.
- Pat tare, spuse sora Maria.
- Regret să aud asta, răspunse stareța, o să-ți dăm un pat mai bun.
După alți cinci ani, iarăși o cheamă stareța la ea și îi îngăduie să spună încă două cuvinte.
- Hrană proastă, spune sora Maria.
Maica stareță o asigură că hrana va fi mai bună în viitor și mai trecură încă cinci ani. După al cincisprezecelea an, maica stareță o chemă din nou și îi ceru să spună două cuvinte.
- Eu plec, spuse sora Maria.
- Probabil este cel mai bine, răspunse stareța, și-așa n-ai făcut decât să te plângi de când ai venit aici…
