Toate cele ce urmează în această tiradă - descărcare, le-am rostit răspicat, cu voce tare! Ca o refulare: Am un șef care se crede atât de deștept, încât are impresia că pământul se învârte datorită lui.
- Publicitate -
De când e șef, pământul și-a aflat buricul. El e! Șeful meu! Tot timpul dă în gropi, poate și pentru că merge cu nasul numai pe sus. Când are a spune ceva, întâi ridică un deget, face o pauză (spre a da încărcătură și adâncime celor ce urmează a le debita), apoi deschide gura și… (din nou pauză), ca, în final să rostească, a lehamite "Ce știți voi!" Apoi dă din cap, a dezamăgire. Iar când mergi la el, la birou, vorba aceea, intri cu părerile tale și ieși cu ale lui! Dacă nu-i dai dreptate, și-o face singur, iar tu, ți-o faci... cu mâna ta. Sau gura ta.
Ce mai, este o jigodie cu J mare, un anonim cu A mare, un prost cu P mare, un idiot cu I mare, un țicnit cu Ț mare și un ăla nimeni, cu Ă mare. Adică, pe scurt o…J-A-P-I-Ț-Ă!"
Tot ce-ați citit aici le-am rostit tare și răspicat, fără nici o teamă. L-am băgat și l-am scos de nu s-a văzut! L-am umplut de… bip, bip și iar bip!
Bobi, cățelul meu, a ciulit urechile, a întors botul, a mirare, apoi a lătrat de două ori scurt și s-a gudurat pe lângă mine, a alinare. "Asta e, Bobi! Un șef am și un soare, ’tu-i soarele mamei lui!"
M-am răcorit, trebuia să le zic pe toate astea!
.............................................................................
Ia uite, nici în zi liberă nu pot sta liniștit acasă! Iar sună telefonul!
"Alo! Da, șefu’!... Cum să nu, vin! Se poate? Cum le gândiți și analizați dvs. pe toate... Să trăiți, șefu’!"
Ananie GAGNIUC
