Răbdarea educatoarei, la maxim…

O educatoare destul de tânără și foarte frumoasă era renumită printre colegi și părinți datorită răbdării extraordinare pe care o avea, dar și a implicării ei în absolut toate problemele celor mici. Practic, nimic nu-i trecea neobservat din ceea ce făceau copiii. Și, la vârsta grădiniței, făceau destule… Într-o zi, educatoarea își ajuta unul din copii să-și pună cizmulițele în picioare, după ce micuțul se încăpățânase, minute în șir, să se încalțe singur. Problema e că, cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicicum să intre în piciorușele copilului. S-a chinuit minute în șir educatoarea, până când, în cele din urmă, a reușit să-i pună o cizmuliță. Până când a reușit să-i pună și a doua cizmuliță, au trecut alte minute de chin, i-au apărut broboane de transpirație pe frunte, dar tot nu și-a pierdut femeia răbdarea. Când credea că a reușit, băiețelul, cu ochii plini de lacrimi, îi spune: - Doamna educatoare, cizmulițele mele sunt puse invers!. Într-adevăr, băiatul nu bătea câmpii, chiar așa era. Problema e că nu i-a fost cu nimic mai ușor educatoarei să îi scoată cizmulițele decât atunci când i le-a pus. Totuși, a reușit să-și păstreze cal-mul până când cizmulițele erau din nou încălțate, de data asta așa cum trebuia. Dar fericirea educatoarei a durat puțin, căci băiețelul îi spune: - Doamnă, dar cizmulițele astea nu sunt ale mele! În loc să strige la el, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să-l descalțe. Atunci băiețelul a specificat că sunt cizmulițele fratelui său și că mama i-a zis să se încalțe cu ele. Răbdare, răbdare, însă educarea chiar nu știa ce să facă, să plângă sau să râdă? Până la urmă a reușit să-și mobilizeze harul răbdării pe care i-l dăduse Dumnezeu și a început să se lupte din nou cu cizmulițele. Când, în sfârșit, l-a încălțat pe copil, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: - Și acum te rog să-mi spui unde îți sunt mănușile? Doar vezi ce ger e afară! La care a venit răspunsul băiețelului: - Doamna învățătoare, nu vă supărați pe mine, vă rog mult de tot, dar să știți că le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pierd…