Trei oșence, foste prietene din copilărie, colege de școală mai târziu, se întâlnesc după mai mulți ani, deja mature. După îmbrățișările de rigoare și întrebări ca "ce mai faci?" etc., ajung la subiectul următor:
- Publicitate -
- D-apoi tu Marie, lua-tu-te-ai?
- Luat dară!
- Și cum-ui?
- Apoi, dragili meli, mi-am luat un ficior mândru, chipeș, puternic, numai că ari un beteșug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Și ce-o zis doftoru’?
- O zis că-i surd de-o ureche!
- No las că nu-i bai, doar nu trebuie să audă toate cele!
- D-apoi tu Anuța, tu lua-tu-te-ai?
- D-apoi cum…
- Și-al tău cum-ui?
- Doamne că al meu îi ca o cătană, mere țanțoș pe uliță și îi tare ca un taur, frumos ca soarele, da’ are un beteșug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Și ce-o zis doftor?
- O zis că-i chior de un ochi, nu vedi bini!
- No las’ că nu-i bai, doară nu trebuie să vadă chiar toate cele!
- D-apoi tu Minodora, tu lua-tu-te-ai?
- Păi tu, fetelor, eu mi-am luat un ficior cum nu să mai există pe suprafața pământului! Păi al meu îi cât bradul, îi deștept, puternic ca un urs, frumos ca o icoană, da’ are și al meu un beteșug!
- Da’ ce beteșug are, bată-l norocu’?
- Păi al meu dimineața îmi face dragoste, la amiază îmi face dragoste, seara îmi face dragoste!!!
- Și dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Și ce-o zis doftoru’?
- O zis că n-are ținere de minte.
