La aproape trei ani de la marea reformă anunțată cu surle și trâmbițe de Ministerul Afacerilor Interne, polițiștii se chinuie să țină pasul cu noile rigori. Daniel Avasilcăi, președintele sindicatului Europol Constanța, a vorbit despre slăbiciunile sistemului polițienesc din România și despre cum oamenii legii reușesc cu greu să asigure protecția cetățenilor.
- Publicitate -
- În ultima perioadă ați fost foarte vocal cu privire la presiunile exercitate asupra polițiștilor din Constanța. Cât de des apar situații în care sindicaliștii spun că nu sunt lăsați sau nu pot să își facă treaba?
- Trebuie să avem în vedere un principal aspect: Poliția are ca rol de bază în societate prevenirea faptelor antisociale și nu combaterea lor. În acest moment, prin felul în care este organizată, prin felul în care sunt repartizați în serviciu, polițiștii nu reușesc decât să intervină la evenimente, de multe ori cu întârziere, în loc să aibă un rol proactiv.
Poliția a devenit doar o instituție care intervine după ce faptele deja s-au întâmplat.
Cred că abordarea este total greșită, în special pentru că șefii insistă mai mult pe cifre, nu pe scăderea numărului de fapte antisociale, ci mai mult pe așa-zisele „constatări” care se bazează pe niște cifre sterile, cum ar fi numărul de persoane legitimate.
Activitatea Poliției se măsoară, cred eu, prin încrederea pe care o are populația în instituție. În momentul în care observă că se comit o grămadă de fapte, din ce în ce mai multe și mai grave, constatăm că, de fapt, poliția nu reușește să facă ceea ce ar trebui, adică să prevină.
- Ați criticat recent o dispoziție a șefului Serviciului Siguranță Transporturi. De ce considerați că este problematică decizia lui?
- În acel document am observat că un șef a dispus ca sancțiunile la regimul rutier să se aplice după consultarea lui și cu aprobarea lui. E total în afara legii, chiar am rămas toți surprinși, dar, după cum am observat în ultimul timp, când facem cunoscute niște abateri, niște greșeli, să zicem așa, șefii mai mari, în loc să ia măsuri și să remedieze aceste situații, le acoperă și fac tot posibilul să-i descopere pe cei care au făcut publice aceste situații, să-i sancționeze cumva.
Deci cei competenți în niciun caz nu vor acționa în sensul să remedieze problema, ci vor alege să îi sancționeze pe cei care s-au plâns de problema respectivă.
- Cât de mult credeți că afectează relațiile și influențele politice activitatea din poliție, din sistem?
- Atât timp cât în acest moment poliția este subordonată Ministerului de Interne, unde ministrul este un om politic care numește politic secretarii de stat, care la rândul lor împuternicesc persoanele cu funcții de conducere din toate structurile, înseamnă că există o subordonare directă politic. Atunci ne gândim că și în plan local liderii politici îi anunță pe cine agreează ca șef la diverse structuri.
Noi credem că toate numirile, aceste împuterniciri despre care acum se tot vorbește în spațiu public, se fac pe criterii de ei știute, în niciun caz pe criterii de competență, de profesionalism, de lucruri care ar trebui să se regăsească în această activitate.
- Deci credeți că persoanele care sunt împuternicite nu sunt pregătite pentru funcțiile pe care le ocupă?
- În cei mulți ani de când mă ocup de activitatea sindicală, am văzut cu propriii mei ochi cum persoane incompetente au ajuns să conducă la diverse structuri din Poliția Română. Au luat note de 1, de 2, de 3 la examen și atunci s-a ales varianta împuternicirii.
Culmea este că, după un timp, cel împuternicit este singurul candidat la examenul pentru acea funcție.
Am fost observator la IGPR la un concurs în care a concurat pentru funcția de adjunct al IPJ un comisar șef de pe vremea respectivă. A durat patru ore examenul, concursul respectiv și am constatat că cel care candida nu știa lucruri de bază, elementare, la care orice agent de poliție cu minimum doi-trei ani de experiență ar fi răspuns cu brio. Candidatul a reușit cu greu să obțină niște răspunsuri corecte, ajutat de cei din comisie.
Noi, în calitate de observatori, nu aveam cum să facem altceva decât să fim acolo și să semnăm la sfârșit procesul verbal de examen. Nu puteam să contestăm pentru că era, într-adevăr, conform procedurii care prevede că membrii comisiei au dreptul să pună întrebări suplimentare, dar de fapt întrebările suplimentare erau construite cât să ajute la obținerea unui răspuns din partea candidatului.
După acel concurs am zis că noi nu mai mergem să legitimăm o activitate care nu își are sensul.
- Sunt sigură că vă amintiți de Vlad Pascu, tânărul care a provocat tragicul accident de la 2 Mai. Înainte de asta, el a fost oprit de două ori în trafic de polițiștii rutieri, dar a fost lăsat să plece deși era sub influența substanțelor interzise. Aproape trei ani au trecut de la acest incident. Credeți că o astfel de tragedie s-ar putea repeta la Constanța?
- La acel moment s-au luat măsuri drastice. IPJ Constanța trece în continuare printr-un proces de reorganizare. A fost mărit foarte mult numărul de polițiști, s-au achiziționat mult mai multe aparate de testare anti-drog și etiloteste, radare. În acest moment, în Constanța se poate observa o creștere a prezenței polițiștilor pe stradă, creștere care contribuie la depistarea celor care încalcă legea. Sunt convins că o nenorocire se poate întâmpla de fiecare dată când cineva încalcă legea, dar acum șansele sunt mult mai mici.
- Imediat după accidentul respectiv ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, a anunțat că va face o reformă la nivelul Poliției Române, începând cu IPJ Constanța. Putem spune că s-a produs o reformă?
- Există o reformă, dar s-a ținut foarte mult cont de nevoile instituției și mai puțin de nevoile angajaților.
La acel moment, a fost reconfigurat programul de lucru, program care creează multe nemulțumiri în prezent. S-a mai făcut o greșeală la fel de mare, au fost aduși polițiști din alte zone ale țării, polițiști care nu se integrează în mediul județului nostru, nu au unde să locuiască, stau în chirii foarte scumpe și își doresc foarte mult să plece.
În plan instituțional, într-adevăr, lucrurile s-au schimbat, se vede, dar ce este în spate nu se știe, câte drame sunt și câte probleme ascund aceste repartizări haotice care s-au făcut în ultimul timp.
- Se întâmplă de multe ori ca persoanele care cred că sunt nedreptățite să ajungă în situația în care își fac dreptate „ca în cartier”, crezând că poliția nu îi va ajuta.
- Este o abordare greșită. Poliția face ce are de făcut, dar probabil că mulți se așteaptă ca la apariția poliției să se întâmple ceva instant. Polițiștii au de respectat niște reguli și niște proceduri legale. Dacă este vorba de infracțiuni, oamenii legii le constată și dosarele merg către parchete, către judecătorii și, după cum știm, lucrurile astea durează, vezi niște consecințe clare după mult timp. Nu este chiar așa de simplu. Rezultate imediate se pot vedea doar în situații foarte grave, atunci când se iau și măsuri preventive, dar nu orice situație impune o astfel de măsură.
De asemenea, acea abordare că „îmi fac eu dreptate” e greșită total pentru că acei oameni riscă să suporte consecințele legii mai târziu.
- De ce ar trebui românii să apeleze în continuare cu încredere la poliție?
- Pentru că este singura instituție abilitată să-i apere și să ia măsuri legale. Nu este o altă formă. Este instituția abilitată să intervină, să aplice legea, să întocmească documente, să rețină persoane. Deci nu au unde să apeleze decât la Poliția Română și să aibă încredere că instituția și polițiștii care sunt în această instituție își fac datoria și respectă legislația și cetățenii.
