l "Hourglass", cel de-al doilea album solo al lui Dave Gahan, celebra voce a fenomenului Depeche Mode, a fost lansat în Europa la 22 octombrie, primind în general critici favorabile. Cum nu m-a mâncat prea tare să caut albumul prin magazinele de muzică, la urechi nu mi-a ajuns decât primul extras pe single, "Kingdom". La urechi și pe retină, întrucât videoclipul, publicat în premieră pe un site spaniol în urmă cu trei săptămâni, este disponibil acum și pe YouTube. Sună bine, chiar foarte bine... exact ca o piesă Depeche Mode. Kingdom demonstrează clar cine e Gahan: solistul DM. Valorile muzicii electronice post-punk specifice DM se simt atât de pregnant - ceea ce nu e neapărat un lucru rău -, încât nu se poate să nu te gândești că Gahan s-ar fi putut îndepărta un pic de soundul trupei. Dar dacă așa a simțit el...
- Publicitate -
vvv
l Credeam că stilului Linkin Park i s-a făcut deja parastasul de când o luaseră pe pustii cu Jay-Z. Nici aia nu a fost o mișcare chiar rea, re-zultatul compilării pieselor de genul "Numb" cu "Encore" sau "In The End" cu "Izzo" sunând destul de interesant și aducând bani buni. "Minutes To Midnight" readuce însă LP acolo unde le este locul: în panteonul NU Metal. "What I’Ve Done", primul single de pe Minutes To Midnight, este o întoarcere la riffurile clasice LP, un "back to the roots". Unii critici nu au scăpat ocazia să-i înțepe pe californieni, notând că băieții duc lipsă de creativitate. Se poate spune și așa, dacă ești al dracu’, însă nu pot fi trecute cu vederea eforturile de a lăsa deoparte influențele hip-hop și aplecarea spre stilurile unor clasici ca U2, Nirvana sau Coldplay.
Este adevărat, "Minutes To Midnight" nu este atât de bine cântărit precum "Meteora", însă nici nu poate fi ignorat. Fanii Linkin Park și-au arătat deja încântarea, iar radicalii chiar au trecut la exclamații de genul "Fuck Jay-Z!", exprimându-și furia pentru trădarea de pe "Collision Course".
l "Hourglass", cel de-al doilea album solo al lui Dave Gahan, celebra voce a fenomenului Depeche Mode, a fost lansat în Europa la 22 octombrie, primind în general critici favorabile. Cum nu m-a mâncat prea tare să caut albumul prin magazinele de muzică, la urechi nu mi-a ajuns decât primul extras pe single, "Kingdom". La urechi și pe retină, întrucât videoclipul, publicat în premieră pe un site spaniol în urmă cu trei săptămâni, este disponibil acum și pe YouTube. Sună bine, chiar foarte bine... exact ca o piesă Depeche Mode. Kingdom demonstrează clar cine e Gahan: solistul DM. Valorile muzicii electronice post-punk specifice DM se simt atât de pregnant - ceea ce nu e neapărat un lucru rău -, încât nu se poate să nu te gândești că Gahan s-ar fi putut îndepărta un pic de soundul trupei. Dar dacă așa a simțit el...
vvv
l Credeam că stilului Linkin Park i s-a făcut deja parastasul de când o luaseră pe pustii cu Jay-Z. Nici aia nu a fost o mișcare chiar rea, re-zultatul compilării pieselor de genul "Numb" cu "Encore" sau "In The End" cu "Izzo" sunând destul de interesant și aducând bani buni. "Minutes To Midnight" readuce însă LP acolo unde le este locul: în panteonul NU Metal. "What I’Ve Done", primul single de pe Minutes To Midnight, este o întoarcere la riffurile clasice LP, un "back to the roots". Unii critici nu au scăpat ocazia să-i înțepe pe californieni, notând că băieții duc lipsă de creativitate. Se poate spune și așa, dacă ești al dracu’, însă nu pot fi trecute cu vederea eforturile de a lăsa deoparte influențele hip-hop și aplecarea spre stilurile unor clasici ca U2, Nirvana sau Coldplay.
Este adevărat, "Minutes To Midnight" nu este atât de bine cântărit precum "Meteora", însă nici nu poate fi ignorat. Fanii Linkin Park și-au arătat deja încântarea, iar radicalii chiar au trecut la exclamații de genul "Fuck Jay-Z!", exprimându-și furia pentru trădarea de pe "Collision Course".
