"Doar o vorbă s-ăți mai spun" este o expresie ce va rămâne scrisă în istoria limbii române, împreună cu autorul ei. Păcat însă că autorul, purtătorul acestui "verb" – profesorul George Pruteanu, s-a stins prematur din viață, ca o vorbă, dar: "verba volant, scripta manent" - prezentul și viitorul îi vor fi profund recunoscători pentru promovarea corectitudinii și decenței limbajului, concomitent cu combaterea trivialității în mass media și pe stradă.
- Publicitate -
Firea lui energică, tumultoasă ca un vulcan în erupție, dublată de o înaltă instruire și cultură, l-au împins spre micul ecran pentru a se confrunta nu numai cu un public anonim, dar și cu cei care vedeau numai interesul comercial. Era o plăcere nespusă să-l asculți. A apăra limba română de intruziuni inutile, când avem suficiente mijloace de exprimare verbală și scrisă, a fost și rămâne o legitate a dezvoltarii spirituale a românilor de pretutindeni.
N-o fi limba noastră în fruntea promovării unui limbaj ce ține de o tehnică nouă, dar nici să preluăm fără discernământ neolo-gisme numai de dragul "modernizării" noastre și etalării unor cunoștințe inaccesibile unui public larg. O facem doar când situația ne impune. Dicționarele moderne nu au preluat verbul "a manageriza", pentru că este suficientă traducerea "a conduce" cu variantele sale "a administra, a gestiona, a se des-curca", dar au readus în uz termenul de "velocitate" (v. velociped, velodrom) din franceza anilor 1900, care nu este un barbarism, pentru că în limba română ar fi necesitat o definiție mai largă, legată de vectori.
Dicționarele actuale stau în dubiu dacă să folosească actualul termen "prora" în locul vechiului "marinăresc" - "prova", pentru că nu știu că marinarii au și un verb - "a aprova" (eu aprovez nava).
Discuții sunt multe, păreri și mai multe, dar folosirea corectă și politicoasă în orice situație și normală într-un anumit domeniu, precum și evitarea celor inutile, agramate sau neconvenționale, sunt parte din testamentul profesional lăsat de cel ce a fost George Pruteanu. Profesore, sit tibi terra levis...
D. Mărășescu
