Rețete sigure de a pierde alegerile...

Turul al II lea este bătălia în care în vizor sunt doar doi candidați, mereu cântăriți unul în raport cu altul, ambii raportați la un model ideal din mintea fiecărui alegător și astfel există infinite posibilități de a greși sau de a puncta în favoarea ta. După vreo douăzeci de ani de exit poll-uri și sondaje electorale sau de analiză a situațiilor pot spune că există multe căi de a câștiga o campanie. Ele sunt cunoscute de strategii autohtoni sau de stranierii care de multe ori au doar misiunea de a impresiona publicul sau media, contribuția lor fiind mai mică, deoarece cunosc România de pe internet. Mai buni sau mai slabi, mai inspirați sau mai putin inspirați, aceștia știu rețete numeroase de câștig și dacă nu câștigă de fiecare dată, atunci, tu candidatule ești mereu cel vinovat. Dar ceea ce se contabilizează mai greu și se teoretizează și mai rar sunt rețetele sigure de a pierde alegerile, mai ales în cazul în care ai mari șanse să le câștigi sau pleci din pole position. 

1. Are șanse mari de a pierde alegerile candidatul fricos. De multe ori candidatul este înfricoșat de echipa de campanie prin exagerarea pericolelor sau a avantajelor adversarilor. Frica aduce greșeli majore, absența de la confruntări, tendința de a face gesturi bruște, necalculate, fuga după alianțe nefirești sau neverosimile, demagogia grețoasă în discurs. Indiferent pe ce loc s-a calificat în turul al II lea, candidatul care este dominat de frica de a nu pierde își va valorifica doar o parte din potențial;

2. O alta rețetă de a pierde este neglijarea capitalului adunat în turul întâi pe care-l poate considera ca fiind capital politic câștigat pentru vecie. Nu-i adevărat! Chiar și cei care au votat în primul tur ar vrea să își confirme opțiunea din turul doi și vor urmări candidatul lor. Ei trebuie să faca și gestul de a merge a doua oară, deci nu trebuie uitați. De regulă, candidatul îi uită repede pentru vrea sa fie imediat candidatul tuturor, de multe ori se distanțează de ei. Ca un vânător grăbit, candidatul caută deja să vâneze în teritoriul celorlalți și atunci uită să-și mai apere propria moșie. Prima regulă este consolidarea "prăzii" din turul I, abia apoi se trece spre a căuta plusul de care mai este nevoie;

3. Poate pierde alegerile și candidatul hapsân, cel care caută să adune totul, să ia tot ce se poate lua, fără un calcul exact al consecințelor. Face alianțe cu toată lumea, fără să se uite la incompatibilități. Când ai obișnuit electoratul tău cu discursul că unele partide sunt formate din hoți si trădători, când ai spus că nu o să faci niciodată o alianță și, în ultimul moment, te îmbrățișezi cu hoții sau trădătorii, o parte din electoratul tău poate să nu înțeleagă gestul ca fiind pragmatic și necesar și te poate părăsi pentru că ești imoral, trădător, nu te ții de cuvânt;

4. O rețetă de a pierde este să te ghidezi după tot ce scriu jurnaliștii și să nu faci analize proprii, bazate pe studii, pe date, pe analiza unui proiect al tău. În media vor apărea mereu judecăți simpliste și, dacă te supui lor, o să fii previzibil și multe dintre rețetele primare vor total ineficiente. Presa analizează istoria alegerilor și o să-ți spună că vei pierde pentru că și alți candidați au pierdut ca tine, de la cifra asta. Dacă ești mai suspicios și îți vei pune întrebări o să observe că fiecare moment electoral este unic, este un alt climat, actorii politici sunt schimbați, au alte poziții și chiar contextul extern este mult schimbat în patru sau cinci ani care trec de la un scrutin la altul. Dacă ești candidat, poți face următorul test: caută să faci un inventar al strategiilor pe care le aplici, vezi de unde vin, câte vin de la echipa ta, câte de la tine și câte din spațiul public. Poți pierde dacă te conformezi la ceea ce îți cere presa sau la strategiile pe care ți le sugerează adversarii sau analiștii de ocazie;

5. O rețetă de a pierde este să faci alianțe calculând aritmetic scoruri care se pot obține pe ideea că o să-ți aducă foștii tăi adversari electoratul pe tavă. Este un mit acesta al direcționării votului de către candidații ieșiți din cursă. Ei promit, dar candidatul trebuie să știe că nimeni nu are în proprietate electoratul care l-a votat. Dacă poți aduce la vot în favoarea ta jumătate din electoratul celor ieșiți din cursă, atunci ai realizat o mare performanță. De regulă, cei fără candidat renunță la a mai merge la vot sau nu te accept pentru ca ai fost făcut praf de candidatul preferat în timpul turului I;

6. Poți pierde alegerile și prin stilul în care gândești alianțele. Spuneam mai sus, nu gândi aritmetic, alianțele nu înseamnă suma de electori. Dar mai grav este dacă uiți un lucru esențial: noii aliați nu-ți pot aduce electoratul ca pe o turmă. Trebuie să te adresezi direct acelor electorate, să le cunoști sensibilitățile și să îți completezi programul cu ideile lor. În fond, acest lucru îl poți face și dacă nu faci alianțe cu niște lideri care pot fi indezirabili. Nu uita că ei au pierdut deja și electoratul lor nu este neapărat disciplinat atunci cînd un loser le spune să voteze cu tine;

7. Poți avea probleme dacă nu ții cont de electoratul care vine în turul doi, dar nu a fost în primul tur la vot. În 2009, la alegerile trecute, au venit în turul al doilea peste un milion de voturi de la electorii care au stat acasă în turul I. Asta înseamnă că trebuie sa îți propui să comunici special cu cei care nu au fost în turul I. Să aduci problematici noi, specifice unor nișe de populație, să te adresezi direct lor, să le ceri să te sprijine. Candidatul care ignoră acest grup mare de electori se poate trezi cu un adevărat tsunami împotriva sa, un tsunami care îl lovește și el nici nu înțelege ce i s-a întâmplat;

8. Poți pierde dacă nu te întrebi ce motive au avut să nu te voteze cei care au votat adversarii în turul I sau cei care nu au venit la vot. Să nu crezi că sunt toți de altă orientare ideologică, fanatici sau sub nivelul alegătorilor tăi. Nu, ei au niște motive pentru care nu te vor. Întreabă-i pe sociologii din echipa ta, întreabă niște jurnaliști care te critică sau oameni neutri, eventual din mediul de afaceri sau de la instituții care se ocupă cu informațiile. Ascultă-i cu atenție și nu considera inutilă încercarea de a te apropia de cei care nu te-au votat înainte. Electoratul din România se mută des de la un candidat la altul încât ai mari șanse să vină și în tabăra ta, dacă încerci să comunici cu ei și să le dai puțină încredere;

9. Se poate greși grav și dacă ai sentimentul că doar campania negativă poate face diferența între tine și adversarul tău. E adevărat, campania negativă este nelipsită din campanii și uneori ajută, dar numai campania negativă nu poate aduce decât efecte emoționale pe termen scurt. Poți pierde teren repetând la infinit discursuri despre defectele adversarului în timp ce oamenii așteaptă de la tine să vadă ce viitor vrei să croiești pentru ei;

10. Poți pierde alegerile și dacă stai conectat personal și direct la media și la atacurile adversarului. Astăzi sunt mijloace tehnice care te pot face sa pui în paranteze realitatea și să te conectezi la comunicarea din campanie. Ești în pericol să răspunzi instinctual sau să te încarci emoțional cu toate prostiile. Niște adversari abili îți pot da continuu semnale care să te scoată din planul tău și să intri astfel în proiectul lor. Candidatul ar trebui să nu se uite la televizor și să nu aibă fluxurile pe telefon pentru a fi mereu influențat de ele. A colecta mesajele, a analiza și a pregăti reacții este treaba echipei de campanie;