Barometrul rural 2007 realizat de Agenția de Strategii Guvernamentale în perioada noiembrie – decembrie a anului trecut confirmă niște realități care, chiar dacă nu convin, marchează în continuare viața oamenilor de la țară. Astfel, chiar și la un an de la integrarea în Uniunea Europeană, țăranii rămân, mai mult sau mai puțin conștient, tributari unei vieți pe cât de departe de zgomotul citadin, pe atât de lipsite de cele mai elementare standarde ale civilizației. Beneficiind cu greu de apă, nemulțumiți de starea deplorabilă a ulițelor și drumurilor comunale, locuitorii din mediul rural rămân totuși conectați la ce se întâmplă în jurul lor prin intermediul televizorului.
- Publicitate -
Săraci, dar cu parabolica pe acoperiș
Astfel, potrivit statisticii întocmite de Agenția de Strategii Guvernamentale, majoritatea locuitorilor din mediul rural au, drept principală sursă de informare, televizorul. În acest sens, țăranii din Făurei, deși săraci lipiți pământului, răspund într-un mod cu totul ciudat unui reflex identitar balcanic, contrazicându-și oarecum propriul stil de viață: deasupra multora dintre case din sat tronează sfidătoare antene parabolice. Mai mult decât atât, în ciuda faptului că, tot în conformitate cu rezultatele Barometrului rural pe 2007, trei sferturi dintre țărani au toaleta în afara casei, cei care se bucură de avantajele telefoniei mobile nu sunt deloc puțini. Oamenii din Făurei trăiesc de pe urma alocațiilor copiilor lor, însă atunci când vine vorba de telefoane mobile nu pot fi acuzați că nu sunt în pas cu vremurile.
90% dintre țărani nu merg la teatru sau la film, preocupările și grijile lor cotidiene fiind legate, înainte de toate, de minimele condiții de supraviețuire, iar în cazurile în care ei au totuși cămine culturale în care s-a investit enorm, fie de la bugetul local, fi cu sprijinul Consiliului Județean, nu același lucru se poate spune și de activitatea din cadrul acestora. În căminele culturale se organizează doar nunți și botezuri, reuniuni școlare. Fără scenete, fără teatru de păpuși, fără spectacole.
În perioada postaderare, la țară apa vine cu rația
Situația este mai tristă în ceea ce îi privește pe locuitorii satelor și comunelor în care apa curentă este un lucru rar sau chiar lipsește cu desăvârșire. Mai mult de jumătate din populația din mediul rural nu se poate lăuda, conform statisticilor agenției, de apă potabilă. În secolul XXI, fântâna și cișmeaua rămân surse constante de alimentare și asta în ciuda faptului că apa este, în multe dintre cazuri, afectată din punct de vedere al calității și siguranței alimentare de cantități de nitriți și nitrați interzise de toate forurile Uniunii Europene. De menționat este însă și faptul că, în unele dintre localitățile din mediul rural, conductele de apă datează, ca în cazul comunei Oltina, din 1964, 1965 sau, precum în Ghindărești, din 1968. În această comună din urmă, realizarea unei sistem de alimentare cu apă care să fie conform normelor europene a fost demarat acum mai bine de doi ani, dar lipsa de fonduri a împiedicat continuarea lucrărilor.
Nici țăranii din Siliștea nu se puteau bucura, spre finele anului trecut, de un sistem de alimentare cu apă corespunzător nevoilor lor, deoarece reabilitarea și extinderea celui existent a început în urmă cu șapte ani. În prezent, conductele vechi de ani de zile cedează frecvent, fisurându-se parcă spre disperarea țăranilor exact atunci când am mai mare nevoie de apă.
O situație inedită se înregistrează și în Pantelimon, comună în care, pe timpul verii, furnizarea apei a funcționat pe sistemul într-o zi o stradă, în altă zi, altă stradă, întâmplându-se chiar ca anumite zone să nu aibă apă două zile la rând. Așadar, localitatea s-a descurcat cum a putut, pe sistemul tradițional românesc al apei cu rația.
Noroiul "înghite" localitățile constănțene
Barometrul rural 2007 al ASG prevede, de asemenea, că 45% dintre locuitorii din mediul rural sunt nemulțumiți de starea drumurilor. Indignarea lor este motivată, dacă ne gândim că, în multe dintre localitățile rurale constănțene, țăranii se scufundă practic în noroaie. Edificatoare este, în sensul acesta, aprecierea plină de o resemnare amară a primarului din Bărăganu, Constantin Bențea, care a afirmat: "Doamne, cât de rău este să frămânți noroiul la țară!". Starea ulițelor din comuna sa poate fi caracterizată ca o degradare avansată, nevoia de drumuri, dacă nu asfaltate, cel puțin pietruite, devenind din ce în ce mai accentuată.
Și țăranii din Dobromir se confruntă cu probleme legate de starea de profundă degradare a ulițelor din localitate, drumuri care, se pare că fără nicio legătură cu perioada de postaderare, sunt în continuare din pământ. Cazuri similare există și în Mircea Vodă, Tuzla, Adamclisi și Tîrgușor.
Sondajul relevă, se pare, realități care zugrăvesc mediul rural românesc, o lume care, parcă în mod contrar tuturor sforțărilor de acomodare la un nucleu european, face eforturi de supraviețuire, rămase, după toate semnele, europeriferice.
