Alterarea funcției auditive produce tulburări în orientarea copilului în mediul înconjurător, dar mai ales dificultăți de comunicare cu cei din jur.
Surditatea copilului constituie o preocupare aparte a medicinii deoarece, spre deosebire de adult, pierderea de auz suferită la o vârstă fragedă influențează formarea intelectuală și psihologică.
Hipoacuzia, adică tulburarea de auz, este o problemă de sănătate frecventă și extrem de importantă. Auzul reprezintă unul dintre simțurile fundamentale ale omului.
Dintre sindroamele acustice fac parte surditatea și surdomuția. "Surditatea este greutatea sau imposibilitatea de a percepe sunetele și de a înțelege graiul articulat intranatal sau postnatal", a declarat Elena Ligia Jacotă, medic primar ORL din Policlinica Port. După aceea funcționează factorul patologic.
Scăderea auzului, denumită și surditate sau hipoacuzie, nu este de fapt o boală ci un simptom ce poate avea cauze multiple.
"Scăderea auzului poate începe în timpul sarcinii, când pot apărea dismorfii ale urechii nervilor și centrilor auditivi, urmate de surditate, din cauze genetice", ne spune medicul ORL-ist.
În primele trei luni de sarcină pot apărea modificări produse de intoxicațile exogene - substanțe care produc avortul, pot apărea modificări cauzate de unele medicamente ca streptomicină, canamicină, gentamicină.
Alcoolismul poate fi una din cauzele apariției hipoacuziei. De asemenea, pot apărea modificări endogene, provocate de sifilis sau infecții virotice.
Simptomele apar după vârsta de doi, trei ani
Ca simptomatologie, boala este mai greu de depistat în primii ani de viață. Potrivit specialistului, "După vârsta de doi, trei ani, părinții pot observa că micuțul este retras, că nu se integrează în colectivitate". Odată cu aceste semnale, este bine ca părintele să se prezinte cu micuțul imediat la medicul ORL-ist. "Cu cât afecțiunea este depistată mai devreme, se poate proteja urechea și se poate face educarea copilului hipoacuzic", ne spune medicul.
Cea mai frecventă cauză a hipoacuziei, dar și cea mai frecventă afecțiune medicală întâlnită la copii, este otita medie supurată.
Metode de examen
Potrivit Elenei Jacotă, ca metodă de examen se folosește examenul radiologic, care va preciza structura osoasă a aparatului acustico-vestibular. Alte metodeă utilizate sunt examenul foniatric (se studiază tulburările vocii) și logopedic sau examenul neuropsihic. Testarea auzului cu aparatură specială permite stabilirea tipului de surditate.
Protezele auditive sunt din ce în ce mai răspândite. Acestea
se montează de la o vârstă fragedă, de la câteva luni. Sunt proteze cu modele externe, intraauricular, în ureche sau cu prindere osoasă.
Căștile pentru copii sunt dificil de realizat din cauza canalului auditiv care este îngust. La micuți, în timpul perioadei de creștere, vor trebui schimbate căștile la intervale regulate de timp pe măsura dezvoltării canalului auditiv extern.
În prima etapă de dezvoltare a auzului la copii, adică sub trei luni, micuțul este surprins de sunetele puternice din jurul lui. La șase luni micuțul localizează sunetul, la nouă luni răspunde la nume și reproduce unele sunete din mediu. La un anișor copilul aude primele cuvinte cu sens, la un an și jumătate răspunde la comenzi și realizează sarcini simple, iar la doi anișori știe și câteva cuvinte.
- Publicitate -
