Depresia postnatală și semnele care te îndeamnă să ceri ajutor

După naștere, femeile se pot confrunta cu depresia postnatală. Aceasta reprezintă o tulburare psihică manifestată la aproximativ 1 din 5 mame care asociază riscul de evoluție nefavorabilă și cronicizare, cu apariția tulburării depresive majore. Incidența patologiei este variabilă. Conform studiilor, poate fi cuprinsă între 10 și 15% la populația care provine din țări bine dezvoltate din punct de vedere economic, și poate ajunge până la aproximativ 20% în cazul mamelor care provin din medii sociale defavorizate.

Deși cel mai frecvent se vorbește despre depresie postnatală în cazul femeilor, tulburarea poate afecta și bărbații într-un raport care a fost evaluat la aproximativ 1 din 10 tați. În anumite situații, femeile însărcinate pot prezenta schimbări ale dispoziției și depresie încă de dinaintea nașterii, acest fenomen fiind cunoscut ca depresie antenatală. Depresia antenatală și cea postnatală constituie împreună depresia perinatală. Studiile de specialitate estimează că incidența acestei tulburări mintale depășește 90% din populația feminină aflată în ultimul trimestru de sarcină și până la un an după naștere. Potrivit Manualului de Diagnostic si Clasificare a Tulburarilor Mintale, depresia postpartum constituie o afecțiune psihică care se poate instala oricând începând cu primele săptămâni sau luni după naștere, și până la împlinirea vârstei de un an a copilului.

Aceste manifestări depresive sunt variate, după intensitate. În cele mai multe dintre cazuri, simptomele prezintă o evoluție favorabilă cu remisie spontană. Există, totuși, și femei care au nevoie de ajutor specializat pentru a gestiona tulburarea psihică. Au nevoie de ajutor specializat mai ales în situația în care simptomatologia ar interfera cu activitățile zilnice sau persistă după primul an de la nașterea copilului. Unele studii afirmă faptul că depresia postpartum poate atinge punctul maxim de risc în jurul vârstei de 4 ani ai copilului, fapt care susține necesitatea prelungirii perioadei de supraveghere a comportamentului matern.

Cei mai frecvenți factori ai depresiei postpartum reprezintă antecedentele personale psihiatrice ale mamei, precum tulburări de tip anxios, cauze genetice, și psihosociale. Alături de fluctuațiile hormonale s-a demonstrat că polimorfismul genei transportoare de serotonină predispune la apariția depresiei, în special în primele două luni postpartum. Factorii psihosociali implicați în apariția depresiei după naștere sunt reprezentați de suportul socio-familial insuficient, conflictele între soți, violența domestică, sarcina nedorită și traume fizice și psihice din copilărie.