Sunt situații în care specialiștii diagnostichează femeile cu placentă anterioară, posterioară sau fundică - termeni medicali folosiți pentru a descrie locul unde placenta se atașează după producerea fecundației. Înainte de toate, însă, rețineți că acestea nu au nimic de-a face cu anomalii sau boli. Mulți se întreabă de ce este important să se stabilească acest aspect. Medicii spun că determinarea tipului placentei le permite să anticipeze când încep să se simtă mișcările fetale. De asemenea, ei pot detecta dacă există o modificare a locației placentei. Cum se face localizarea placentei? Se face o ecografie, care este o parte obișnuită a controalelor prenatale. Odată ce tipul placentei este stabilit, mama primește mai multe informații despre sarcină.
Oricum, trebuie să știți că placenta este singurul organ uman care este prezent provizoriu, doar în corpul feminin și doar în timpul sarcinii. Aceasta arată asemănător cu ficatul și este plină de vase de sânge. Rolul fundamental al acestui organ este de a furniza nutrienții necesari fătului, pentru că, din moment ce bebelușul nu respiră în interiorul uterului, el consumă doar oxigenul care vine din placentă, prin cordonul ombilical. Astfel, placenta se atașează de pereții uterului, dar nu o face întotdeauna în același loc. De obicei, este situată în partea de sus, în față, în spate sau în lateral. Așa ia naștere placenta anterioară, posterioară sau fundică.
