Oboseala oculară sau astenopia acomodativă este un disconfort fizic ocular pe care oamenii îl resimt atunci când petrec mai mult de două ore concentrați în fața unui ecran digital, fie că este vorba de computer, tabletă, smartphone sau televizor. Aceste simptome variază de la clasica senzație de oboseală a ochilor, până la senzația de mâncărime, arsură sau ochi uscați.
- Publicitate -
Stările pot fi provocate de excesul în utilizarea televizorului sau altor ecrane, dar și de o alimentație deficitară sau de neglijarea protecției împotriva radiațiilor solare. În anumite cazuri, oboseala oculară poate fi un simptom în sine al unor afecțiuni organice, precum diabetul sau bolile hepatice.
Potrivit dr. Adelina Vasile, astenopia acomodativă poate fi prevenită prin câteva măsuri simple, precum asigurarea unor bune condiții de lucru, stabilirea unui program strict în care timpul efectiv petrecut în fața monitorului, care să alterneze cu pauze și chiar și un regim alimentar corespunzător. În cazul în care toate aceste măsuri nu dau rezultate, se recomandă efectuarea unui control medical amănunțit. Acest control este cu atât mai urgent atunci când oboseala oculară este însoțită de: migrene, vedere dublă, alte probleme de vedere serioase.
„În funcție de cauzele declanșatoare, oboseala oculară este diagnosticată ca: acomodativă - consecință a oboselii mușchiului ciliar (mușchiul care înconjoară cristalinul și îl acționează, intervenind în procesele de acomodare vizuală). Apoi, ea poate fi musculară, ca o consecință a slăbiciunii mușchilor externi. Pentru a înțelege mai bine efortul la care sunt supuși ochii în astfel de situații, este important să înțelegeţi cum funcționează ei, de fapt. De pildă, atunci când intraţi într-o cameră mai slab luminată, ochii încep să se acomodeze prin câteva procese. Celulele fotosensibile (celulele cu conuri și cele cu bastonașe) din structura retinei încep să producă o serie de compuși chimici sensibili la lumină. Aceștia preiau lumina și o convertesc într-un semnal electric pe care îl transmit creierului. După aceea, mușchii irisului se relaxează, pupila devenind mult mai mare. Ochiul poate astfel să colecteze cât mai multă lumină, iar celulele neuronale ale retinei se adaptează pentru ca ochiul să poate sesiza detaliile apropiate - ca atunci când citiţi un text. Lectura în sine implică focalizarea imaginii cuvintelor pe retină, iar pentru asta irisul, împreună cu ceilalți mușchi, se contractă”, a explicat medicul.
De exemplu, atunci când citiţi într-un mediu luminat necorespunzător, mușchii oculari primesc semnale contradictorii: pe de o parte trebuie să se relaxeze pentru ca ochiul să capteze cât mai multă lumină, pe de altă parte trebuie să se contracte, pentru a focaliza corespunzător imaginile. În plus, lumina slabă diminuează semnificativ contrastul dintre textul propriu-zis și fundal, făcând focalizarea (acuitatea vizuală) și mai dificilă.
Acest tip de efort susținut determină, în timp, apariția unor simptome precum durerea oculară, mâncărimea, migrenele, durerile de cap și vederea încețoșată. Toate aceste simptome sunt temporare, iar efectul lor poate fi atenuat asigurându-vă că aveţi întotdeauna suficientă lumină și că suprafața de pe care citiţi nu reflectă lumina. În plus, este indicat să clipiţi mult mai des și să faceţi pauze la aproximativ 15 - 30 de minute, în care să priviţi la distanță chiar și numai pentru câteva secunde.
