Oţetul de malţ este foarte aromat şi cu un gust uşor amar, care aminteşte puţin de produsul care stă la baza sa: berea. Potrivit specialiştilor, componenta principală este acidul acetic, dar există şi alte substanţe în compoziţie, care depind de materia primă folosită. Aceste substanţe determină caracteristicile senzoriale specifice fiecărui tip de oţet. Produsul este obţinut fără distilare intermediară prin procesul de dublă fermentaţie, alcoolică şi acetică, din orz de malţ, cu sau fără adaos de alte cereale. Pentru a face oţet de malţ se foloseşte orz, care este o cereală bogată în amidon. Orzul trece printr-un proces cunoscut sub numele de zaharificare, în care sunt atinse condiţiile optime pentru ca amidonul să se descompună în maltoză. De aici şi numele de oţet de malţ. Simultan, se formează şi alte zaharuri, precum glucoza, maltotrioza şi dextrinele. Oţetul de malţ are proprietăţi senzoriale deosebite, dar nu este considerat un superaliment, deoarece nu are o valoare nutritivă mare.
Cu toate acestea, este un agent de aromatizare şi un bun conservant. În timpul maturării, culoarea maro se deschide uşor. Când este proaspăt are o aromă intensă, dar când este învechit, aroma se temperează. Alte proprietăţi sunt asociate cu conţinutul de acid acetic. Cu toate acestea, până acum dovezile privind efectele oţetului de malţ sunt limitate. Prin urmare, trebuie folosit cu moderaţie. Un studiu a evidenţiat că acidul acetic poate reduce foamea şi poate ajuta la saţietate.
