Durerea reprezintă un semn important al oricărei afecțiuni, fiind, potrivit specialiștilor, o experiență senzorială și emoțională neplăcută, asociată cu afectarea potențială sau actuală a țesuturilor. Deși există o bază neuro-anatomică a percepției durerii, care se dezvoltă înainte de naștere, răspunsurile individuale sunt influențate de o serie de factori culturali, sociali, psihologici, genetici, care explică diferențele în toleranța la durere între oameni, făcând-o astfel greu de cuantificat.
- Publicitate -
Durerile din regiunea lombară reprezintă tipul cel mai frecvent de durere cronică, până la 80% dintre adulți suferind un astfel de episod măcar o dată în viață, fiind, totodată, și una dintre cauzele majore de dizabilitate la nivel mondial. În cazul lombalgiilor, cele mai frecvente simptome care aduc pacientul la medic sunt reprezentate de parestezii (furnicături), durerile care iradiază de-a lungul membrului inferior și variază ca intensitate, crampele musculare, toate acestea fiind accentuate de efortul fizic, ortostatismul prelungit, pozițiile vicioase. În ceea ce privește opțiunile de tratament disponibile pentru durerea lombară, acestea pot fi împărțite în conservator, farmacologic și chirurgical.
Analizând riscurile și beneficiile terapiilor invazive, Ghidurile Societății Americane de Durere sugerează luarea în considerare, mai întâi, a managementului conservator, care se focusează pe controlul adecvat al durerii și recuperarea funcțională. Potrivit dr. Marinela Leonțescu, stimularea magnetică periferică reprezintă o metodă de tratament non-invazivă, nedureroasă, care se referă la utilizarea de unde electromagnetice care au rolul de a modula excitabilitatea și modul de transmitere a impulsurilor nervoase la nivelul nervilor periferici. Acest tip de stimulare periferică mai este denumită şi stimulare magnetică transcutanată a sistemului nervos periferic. „Procedura este lipsită de efecte adverse, determinând o reducere imediată a durerii şi la recuperarea funcţională timpurie, prin acţiunea directă asupra mecanismelor neurofiziologice responsabile de sindromul dureros. Această terapie se foloseşte în scopul deprogramării neuromusculare, fiind esenţială în programele de reabilitare neurologică, adresându-se nu numai pacienţilor cu durere lombară, ci şi în cazul celor care prezintă cervicalgii, durere neuropată, recuperarea sportivilor care prezintă leziuni cronice şi/sau durere neuromusculară etc”, a precizat medicul. Totodată, stimularea magnetică periferică prezintă contraindicaţii minime, nefiind recomandată pacienţilor care au montat un pacemaker (stimulator cardiac), tije metalice implantate, stent metalic.
