Comportamentul copilului în cursul tratamentului dentar își are sursa atât în trăsăturile de personalitate, cât și în diferitele situații cu care se confruntă.
- Publicitate -
Prima vizită la stomatolog trebuie să fie plăcută, eventual, copilul trebuie recompensat de către medic pentru un comportament corespunzător. Micuțul trebuie să înțeleagă fiecare etapă a tratamentului și trebuie îndemnat să își exprime îndoielile și temerile.
Medicul stomatolog Felix Ionel Pirea spune că se diferențiază câteva tipuri de pacienți copii. Copilul orientat social are un raport bun cu echipa stomatologică. "Copilul este interesat să interacționeze cu persoanele cu care intră în contact, comunică ușor și este dornic să înțeleagă ce vom face. Acestui copil îi putem arăta instrumentele cu care vom lucra, îi putem explica la ce folosesc, îi captăm interesul ușor", ne-a declarat stomatologul. Orice nouă experiență este, pentru acest copil, o aventură, de aceea i se poate transfera o oarecare responsabilitate pentru propria igienă dentară. "Chiar dacă apar anumite proceduri dureroase în decursul actului terapeutic, copilul înțelege ce se întâmplă și nu trăiește sentimente de teamă și anxietate", ne informează medicul.
Agitat din sala de așteptare
Un alt tip de pacient este copilul hiperactiv, agitat. Acesta își face simțită prezența încă din sala de așteptare. Este gălăgios, investighează, se mișcă mult, este foarte temător și respinge tratamentul dentar. Este tipul de copil căruia i se oferă totul, în orice situație și care va fi marcat de o puternică anxietate în orice situație mai deosebită. Felix Ionel Pirea ne spune că "În momentul când un astfel de copil întâmpină o frustrare sau întâlnește niște limite țipă, plânge. Nu încurajăm în cabinet comportamentul negativ și neadaptat al copilului. Recomandăm ca părinții să nu fie de față în decursul actului terapeutic. Rareori putem să colaborăm cu părinții pentru a putea pregăti copilul pentru vizita stomatologică". Copilul răspunde adesea la temerile părinților față de cabinetul stomatologic mai degrabă decât la ale sale.
Copilul anxios este plin de temeri și îngrijorări
Copilul anxios, introvertit reprezintă o problemă mult mai serioasă. Este tăcut, ascultător și nu deranjează pe nimeni, dar este și plin de temeri și îngrijorări. "Temerile s-au format fie din cauza experiențelor stomatologice anterioare, fie, mai degrabă, formei de disciplinare aplicată de părinți. Copiii sunt amenințați că, dacă mai mușcă oamenii, vor fi duși la dentist să li se scoată dinții, de exemplu. Aceste amenințări conduc la dezvoltarea unui copil temător cu care noi, ca medici, colaborăm foarte dificil", a declarat stomatologul.
Copilul negativist refuză orice colaborare cu stomatologul. Medicul trebuie să folosească jocul în care un "nu" înseamnă de fapt "da" pentru a obține permisiunea de a continua tratamentul.
Copilul deficitar are nevoi speciale și necesită o abordare diferită. "Dacă actul terapeutic implică proceduri dureroase, trebuie să-i explicăm despre ce este vorba, chiar în momentul în care începem procedura. Așa, copilul nu are timp să se gândească la ea și să dezvolte un sentiment de teamă", a declarat medicul.
Stomatologul trebuie să folosească un limbaj care să nu înspăimânte copilul, să poarte halate colorate și să creeze o ambianță care să nu amintească de medic.
