Ieri a fost o zi specială pentru bătrânii din Căminul de vârstnici de pe strada Unirii. Au avut parte de un meniu special, s-au bucurat de vizite, de un program artistic susținut de școlari și de un spectacol organizat de conducerea căminului.
- Publicitate -
"Cu prilejul Zilei Internaționale a Vârstnicilor, pe care o sărbă-torim de nouă ani la 1 octombrie, le-am pregătit bătrânilor un meniu deosebit și un program de sărbătoare. Dimineață, la micul dejun, i-am servit cu pastramă de pasăre, caș proaspăt, gogoșari și ceai cu lămâie, la prânz - ciorbă cu aripioare de pasăre, cartofi natur, șnițel de pui, castraveciori murați, savarină, suc și grepfruit, iar la cină am avut gustare rece cu șuncă presată, brânză topită, cozonac și iaurt. Surpriza cea mare este spectacolul cu muzică și dans, la care am invitat și reprezentanți ai autorităților", a declarat, pentru Cuget Liber, directorul instituției, ing. Doruța Giuglea.
Viață mai bună ca "afară"
Tanti Florica Bogdan locuiește în Căminul de Bătrâni de pe strada Unirii de opt ani și jumătate. Nu are copii, soțul i-a murit demult și casa i-a fost demolată. Și-a făcut însă o familie nouă în cămin și e mulțumită de traiul pe care îl duce acum. Ieri am găsit-o stând pe bancă, afară, la soare. Era foarte încântată de spectacolul copiilor și aștepta cu nerăbdare să-l vadă pe cântărețul de muzică populară Ion Amititeloaie, care urma să vină în cursul după-amiezii. Ne-a povestit că îi place în cămin, au toate condițiile, medicii, asistentele și infirmierele se ocupă bine de ei și mâncarea este chiar mai bună decât acasă. "E foarte bine aici, avem tot ce ne trebuie, ați văzut ce grea e viața afară. Acum am venit de la fizioterapie, stau la aer, mă plimb, apoi ne ducem la masă, ne odihnim și după-amiază avem spectacol", ne zice tanti Florica zâmbind.
"Afară" înseamnă pentru ea înafara Căminului de Vârstnici și nu crede că s-ar mai putea descurca dacă ar fi să plece. "Am o pensie de aproape 600 de lei, plătesc 360 de lei pe lună pentru că stau aici și îmi mai rămân și mie niște bani. Îmi ajung de medicamente, fructe și tot ce îmi mai trebuie. Primesc și pachetul de la primărie, dar i-l dau unei nepoate care se descurcă mai greu și o îngrijește și pe sora mea. Câteodată îl dau aici la bucătărie, că eu sufăr de diabet și nu mănânc zahăr sau le mai dau câte o pungă infirmierelor când vin și îmi fac masaj la picioare", ne povestește cu sinceritate tanti Florica.
Listă de așteptare de 500 de persoane
Deși încearcă să le facă traiul cât mai ușor, personalul din Căminul de Vârstnici se confruntă totuși cu destul de multe greutăți. "Este dificil pentru că este aglomerat; 250 de bătrâni de care trebuie să avem grijă tot timpul, mulți dintre ei fiind bolnavi și imobilizați. Iar lista de așteptare este de peste 500 persoane. Unii dintre ei așteaptă cu anii, dar reușesc să intre numai atunci când vrea Dumnezeu. Bătrânii plătesc 360 de lei pe lună pentru un loc în camerele duble și 400 de lei pentru garsoniere. Este foarte puțin, având în vedere că adevăratele cheltuieli se ridică la peste 1.200 de lei pe lună de persoană. Diferența este subvenționată de la bugetul local", a precizat directorul Doruța Giuglea.
