Multe mame trăiesc adevărate drame, deoarece stau departe de copiii lor din obligație, pentru că sunt nevoite să muncească pentru câțiva bănuți, care oricum sunt prea puțini. O mamă disperată ne-a împărtășit drama ei și ne-a spus cum a observat de departe chinul pe care îl trăiește fetița sa, în timp ce ea muncește pentru…nimic.
"Fetița mea (3 ani 4 luni) a început grădinița. Ieri și alaltăieri, am mers să urmăresc ce face atunci când ies toți în curte. Alaltăieri: Fetița mea era împinsă, trasă, dărâmată, nicio educatoare nu vedea. Sărăcuța mergea să spună educatoarei ei, dar era ocupată să povestească cu alte educatoare și efectiv nu o asculta; i-a pus o mână pe cap fără să se uite măcar la ea… Așa că fetița mea a plecat. A început să împingă și ea, apoi fugea râzând, crezând, probabil că ăsta e jocul. O fetiță a căzut într-un genunchi și a început să plângă. Fetița mea a sărit s-o ajute să se ridice, dar fetița căzută a fugit la educatoarea ei și a spus cine a împins-o. Acea educatoare a tras-o de umăr pe fetița mea și a pus-o pe o bancă, la umbră, pedepsită. Unde a și rămas restul de jumătate de oră, tristă, nebăgată în seamă de nimeni (…)", explică femeia.
Majoritatea părinților lucrează între 8 și 10 ore și abia seara ajung acasă la copii, nu pntru că așa vor, ci din necesitate. În această conjunctură, copiii suferă foarte mult, dar și părinții.
"Mă angajez pe o sumă mizeră, care nici măcar nu acoperă cheltuielile de bloc și de grădiniță (care se presupune că e gratis!) și unde voi sta 9-10 ore departe de fetița mea care trăiește un calvar într-un loc unde ar trebui să fie măcar protejată. Am încercat în toți anii ăștia să găsesc să lucrez de acasă, pentru a putea sta cu ea până la vârsta școlii, sau să o pot da măcar la program scurt; nu am reușit. Și mă învinovățesc că nu am căutat unde trebuie, nu am făcut suficient, iar acum ea trage din cauza neputinței mele. Cum aș putea discuta/rezolva astfel încât să nu îi dăuneze mai mult, să nu o ia «la ochi» educatoarele și să o asculte măcar când le solicită ajutorul? Înțeleg că sunt depășite de nr. mare de copii, dar…copilașii ce vină au??", adaugă femeia.
Și, dacă vom continua să ne fie teamă să ne cerem drepturile, vom duce la școală copii deștepți, frumoși, empatici și vom scoate retarzi!
Sursa: http://taticool.eu/6264-2/