Gheorghe Gămălan, fost edil al comunei Lumina, în anii '60: "Primarii sunt cei mai mari bandiţi şi escroci"

de Mirabela ȘERBĂNESCU Duminică, 18 August 2024 21455
Căminul pentru persoane vârstnice de pe strada Unirii nr. 104 din Constanţa are în grijă, la ora actuală, pensionari de până la o sută de ani, cum este doamna Tudora, care a prins, luna aceasta, în buchetul vieţii, cel de-al 100-lea trandafir. Fiecare persoană din acest loc are o poveste interesantă, dar numai una singură a lucrat în tinereţe ca primar. Acesta este cazul pensionarului Gheorghe Gămălan (87 de ani), rezident al centrului, care locuieşte aici împreună cu soţia sa, Olimpia (84 de ani), de aproximativ trei ani şi cu care sărbătoreşte, în scurt timp, 67 de ani de căsătorie. Cu această ocazie, ei vor să-şi aniverseze, mai devreme, ce-i adevărat, nunta de platină.


Soţii Gămălan Gheorghe şi Olimpia sunt un exemplu de dragoste adevărată, un exemplu de urmat, pentru cei mai tineri. Chiar dacă sunt împreună de aproape şapte decenii, se poartă unul cu altul cu acelaşi respect, grijă şi afecţiune ca în tinereţe, ca dovadă că dragostea nu dispare niciodată. Aceasta este, de fapt, dragostea adevărată, care a rezistat în timp tuturor obstacolelor şi bolilor care i-au încercat, acea iubire la care mulţi dintre noi tânjesc.
Când s-au căsătorit, ea avea 18 ani, iar el, 21 de ani. Pe parcursul celor peste şase decenii de convieţuire comună s-au plimbat, s-au distrat, au avut doi copii, iar acum, pe lângă aceştia au o mulţime de nepoţi şi strănepoţi, 20 la număr. O vreme au locuit în Constanţa, dar şi în Suedia, unde au plecat imediat după Revoluţia din 1989. Nici bolile trupeşti nu i-au ocolit. Bătrâneţea i-a afectat vederea domnului Gămălan, iar inima doamnei Olimpia s-a îmbolnăvit şi ea, octogenara suferind în urmă cu câţiva ani o operaţie pe cord deschis. Chiar şi aşa, nu se lasă învinşi şi merg mai departe pe acest drum al vieţii, împreună, la bine şi la greu. Chiar dacă îi dor picioarele şi unul merge în baston, iar celălalt cu ajutorul unui cadru, sunt optimişti şi veseli, inteligenţi, într-un cuvânt, minunaţi. De ce au revenit din Suedia, înapoi, la Constanţa? Un motiv este că nu au reușit să se acomodeze cu limba. „Suedia nu se compară cu nicio ţară, dar nu este pentru noi”, au precizat cei doi soţi.


Au trecut cu bine peste toate obstacolele vieţii
Cu toate că au trecut 77 de ani de la marea foamete din 1947 şi era doar un copil atunci, Gheorghe Gămălan îşi aminteşte cu lux de amănunte ce s-a întâmplat în acea perioadă. El ne-a declarat că, la momentul respectiv, foametea a fost caracterizată de numeroase lipsuri alimentare, ca şi consecință a unui complex de cauze: în principal seceta, dar și distrugerile agriculturii provocate de cel de-al doilea Război Mondial etc. „Când a venit seceta, în acel an, ne-au murit toate animalele, iar ultimul a fost câinele, iar tata ne-a spus: acum, urmăm noi. Nu a fost aşa. Am rezistat atât eu, cât şi ceilalţi nouă fraţi ai mei. Mama a fost o mamă eroină, decorată de regele Mihai cu Steaua de aur”, a precizat bărbatul.
Apoi, în anii tinereţii a lucrat în agricultură, la combinatul siderurgic, iar mai târziu, a fost primar, în perioada anilor 1963-1967, la Valea Neagră, actualmente comuna Lumina. El a fost cel care a schimbat numele comunei Valea Neagră în Lumina, atunci, când, în anii '60 se construise acolo o fabrică de conserve. „Această fabrică se numea Fabrica de Conserve Ovidiu, deși era pe terenul comunei Valea Neagră. Atunci, în 1965, primul secretar ne-a spus că nu se poate numi Fabrica de Conserve Valea Neagră, așa că i-am schimbat denumirea în Lumina. Am fost primar un mandat întreg. Atunci, legile stăteau în felul următor: venea impunere de la judeţ sau de la raion pentru populaţie, să dai ouă, carne, miel, lână, vin. De exemplu, făceai 300 de litri de vin şi erai întrebat dacă ai vreun botez în familie sau vreo cununie. Dacă aveai un eveniment în familie, îţi păstrai 100 de litri. Restul le dădeai la stat. Îţi venea nota de impunere şi erau situaţii când veneau oamenii speriaţi la mine. În urmă cu 63 de ani, primarul era foarte respectat. Să vă dau un exemplu. În Valea Neagră erau câteva familii care au intrat în casele nemţilor şi acolo au găsit batoză, tractor şi cazan de ţuică. Când a venit comunismul, i-a clasat chiaburi, deşi nu era aşa şi dacă au văzut că statul îi pedepseşte, nu au intrat la colectiv. S-au trezit că li s-a confiscat tot, cazane, batoză etc. Ţin minte că unui cetăţean pe care îl chema Gheralia Ion nu i-au putut scoate batoza din curte, întrucât el o dusese acolo demontată şi a montat-o după aceea. A venit securitatea şi i-a luat familia în primire. I-a bătut pe toţi, pe copii, pe nevastă, iar el a fost obligat să facă o groapă sub acea batoză şi să stea acolo opt ani de zile“, a rememorat fostul edil momente din era comunismului.

Şi pentru că ne aflăm în an electoral, l-am întrebat pe fostul primar din Lumina cum a fost ales, cum şi-a făcut campanie şi ce părere are despre actualii primari sau aspiranţi la această funcţie. „Aveam 26 de ani când am fost ales primar. Ce pot să vă spun este că, dacă aş fi, din nou, tânăr şi în putere, nu aş mai candida pentru această funcţie, pentru că, la ora actuală, primarii sunt cei mai mari bandiţi şi escroci. Nu exista primar bogat. Nu exista primar pe vremea lui Ceauşescu avut. Dacă erai văzut cu o cămaşă schimbată, era în neregulă”, a adăugat fostul primar.

Taguri

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Alte știri din sectiunea Social

Ultima oră

Titlurile zilei