Dintotdeauna evenimentele majore din viața omului au fost motiv de speculă pentru semenii care le consideră adevărate afaceri. Cel mai recent exemplu vine din zona… mortuară. Deși legea spune clar că locurile de veci nu pot fi vândute, ci doar concesionate, micii afaceriști au găsit metode prin care pot, totuși, să obțină niște bani. Și nu vorbim de sume mici, vorbim de sute de mii de lei care ajung în buzunarele celor care știu cum să-și vândă ”marfa” legal.
- Publicitate -
Suntem în 2025, un an greu. TVA-ul a crescut, prețurile au luat-o razna, iar oamenii caută metode prin care să supraviețuiască vremurilor. Unii își găsesc locul în piața muncii sau în afaceri, alții apar în zone la care nu te-ai fi gândit niciodată: vânzarea locurilor de veci.
Într-o Românie în care un apartament modest costă cât o viață de muncă, și moartea a ajuns să aibă preț de piață. Pe internet și în anunțurile din ziare, anunțurile curg: „Vând loc de veci Viile Noi, Constanța. Locul de veci are trei nivele și este situat la intrarea principală", „Se oferă spre vânzare un loc de veci în Cimitirul Municipal din Constanța. Locul este foarte îngrijit", scriu constănțenii în anunțuri.
Oficial, locurile de veci nu se vând și nu se cumpără. Ele sunt în proprietatea administrațiilor cimitirelor (sau a parohiilor), iar persoanele care le „dețin” au doar drept de folosință, un drept numit concesiune.
Acest drept poate fi transmis moștenitorilor sau donat altcuiva prin act notarial. Nici vorbă de vânzare-cumpărare. În acte, nu ești „proprietar”, ci „concesionar”. Dar practica arată altceva. În spatele anunțurilor de pe site-uri obscure sau ziare, se negociază pe față, la fel ca în orice altă piață imobiliară. Doar că în loc de apartamente sau terenuri, „marfa” este reprezentată de cavouri, cripte sau simple locuri de pământ.
Întâlnirea cu un „vânzător”
Pentru a înțelege cum funcționează mecanismul, am luat legătura cu o persoană care susține că vinde o criptă cu trei locuri în Cimitirul Central. „Doamnă, uitați care este treaba. Trebuie să ne întâlnim. Mergem la fața locului și o să vedeți cripta pe care o vând. E în Cimitirul Central, zonă foarte bună. Eu o dau la prețul minim. 250.000 de lei. Apoi mergem la notariat și notariatul ne spune exact tot ce trebuie să facem", spune femeia cu siguranța unui agent imobiliar care parcă ar vinde apartamente în zona centrală a Constanței.
Întrebarea este: dacă legea nu permite vânzarea, cum se încheie totuși tranzacția? Răspunsul: printr-o donație. În acte, femeia donează cripta, cumpărătorul devine „concesionar” și totul capătă o aparență de legalitate.
O piață scumpă și opacă
Pentru a face transferul, sunt necesare: actul de concesiune în original, certificat fiscal de la ANAF, adeverință de la cimitir că taxele sunt plătite și actele de identitate ale părților.
Cu aceste documente, notarul întocmește actul de donație. Apoi, Administrația Cimitirului face transcrierea pe numele noului titular.
Prețurile locurilor de veci diferă în funcție de cimitir și de amplasament. În cartierele mărginașe, un loc simplu poate costa mult mai puțin, spre exemplu un loc de veci în Cimitirul Anadalchioi cu o suprafață de 4,10 m pătrați se concesionează pe termen nelimitat la prețul de 9.250 de lei. În cimitirele mari, o criptă poate ajunge la zeci sau sute de mii de lei, depinde foarte mult și de locul în care este amplasată.
E o piață alimentată de două nevoi: nevoia vânzătorilor de bani rapizi, într-o perioadă economică dificilă și frica cumpărătorilor de a nu rămâne „fără loc” pentru ei sau pentru cei dragi. Rezultatul? O afacere neagră.
Locurile de veci au devenit o marfă tranzacționată la fel ca locuințele. Cu zeci de anunțuri pe internet, negocieri la fața locului și acte notariale care transformă o vânzare ilegală într-o „donație” perfect valabilă.
Pe hârtie, nu s-a vândut nimic. În realitate, până și moartea are un preț. Și pentru un loc de veci într-o zonă bună, acest preț poate fi chiar mai mare decât al vieții trăite în chirie.
