O viață de iubire, o bătrânețe plină de singurătate. „Mi-e dor de el în fiecare clipă”

Constanța Petrescu este unul dintre acești oameni. Are ochii calzi, blânzi și o voce care păstrează ecoul unei vieți trăite cu demnitate. Deși înconjurată de alţi beneficiari ai centrului și îngrijită cu atenție, ea duce cu sine o tăcere apăsătoare. De când și-a pierdut soțul, pe Ștefan, cu care a fost căsătorită aproape jumătate de secol, zilele au devenit mai lungi, iar nopțile mai grele. Pentru ea, acest loc a devenit „acasă” de circa opt ani. Din păcate, după moartea soțului ei, Ştefan cu care a împărțit o viață de aproape 50 de ani, tăcerea a devenit însoțitorul ei cel mai fidel.

Practic, în urmă cu doi ani, ea şi-a pierdut sufletul pereche, tot ce avea mai scump pe lume, iar acum își începe diminețile cu ochii înlăcrimaţi, pierduți pe unul dintre geamurile Căminului pentru persoane vârstnice din Constanța. Din 2023, de când Ștefan s-a stins din viață, tăcerea i-a devenit cea mai constantă companie. Aveau o viață în doi, plină de aventuri, de călătorii, de planuri născocite pe moment și râsete, dar acum, totul a rămas în amintiri.

„Fănică (aşa îl alinta ea) a căzut în anul 2023 pe treptele de la magazinul alimentar din zona căminului, iar acea lovitură i-a fost fatală. Un os i-a intrat în măduvă şi numai o săptămână de la incident a mai supravieţuit, după care m-a lăsat singură pe lume. Deşi au trecut doi ani de atunci, în fiecare zi am impresia că trebuie să vină. A fost un om extraordinar şi un soţ model. Noi doi am călătorit foarte mult, peste tot în lumea asta. Am fost în America, Anglia, Canada, Rusia, Bulgaria şi peste tot în ţară. Mergeam cu mașina și, când vedeam un drum, îi ziceam: «Fănele, hai să vedem unde duce drumul acesta»", ne-a povestit septuagenara cu lacrimi în ochi.

Chiar dacă este o fire veselă, indiferent ce spune, la scurt timp, zâmbetul i se stinge repede pe buze. „Acum nimic nu mai este la fel ca înainte, fără el”, a spus femeia. Ajunsă la vârsta de 75 de ani, împliniţi pe data de 1 iunie și o viață pe care și-a trăit-o cu inima deschisă, ea ne-a povestit că a iubit fotbalul din copilărie și a fost, așa cum se descrie ea, mai băiețoasă și mai „sărită din tipare”. Ceea ce i-a adus cel mai mult sens a fost, însă, dragostea pentru Ștefan, cel care i-a fost partener timp de aproximativ cinci decenii. Cu el are nenumărate amintiri, toate la fel de frumoase. „Îmi amintesc că o dată am mers în toată țara cu cortul şi la Cheile Dâmbovicioarei, ne-a furat un câine carnea. Pusese Fănel o bucată de carne să se dezghețe pe o piatră. Când ne-am întors, dispăruse, dar ne-am împrietenit cu niște oameni din București și ne-au chemat la ei la cort. Am cântat împreună, am adunat licurici", își amintește femeia, cu ochii umezi.

După ce au călătorit o viață, au locuit în opt case, pe care le renovau și le vindeau pentru a mai face rost de bani. „La un moment dat, nu ne mai ajungeam cu banii. Eu nu mai aveam serviciu, iar Fănel ieșise la pensie. Vindeam cu mai mult, ne mutam la oraș din nou, stăteam cinci ani, renovam, aranjam casa. După cinci ani, căutam iar", a completat ea. Chiar şi la doi ani de la decesul soţului, poartă pe inelar nu doar verigheta ei, ci şi pe a lui, pentru a-l simţi cât mai aproape cu putinţă. Din păcate, însă, din acea viață de mișcare și dragoste, a mai rămas acum doar o cameră în cămin, câteva poze, o piesă rămasă din lucrările de aeromodelism ale lui Ștefan, care a iubit enorm avioanele.

Şi deşi Constanța are doi copii, aceştia nu o vizitează niciodată la cămin. Acum, în cameră păstrează ordinea cum le plăcea ei şi lui Ștefan şi încearcă să nu se plângă, dar nici nu ascunde cât de grea este singurătatea. „Mi-e dor de el în fiecare clipă. Seara, când sting lumina, îmi vine să-i spun «noapte bună», cum făceam mereu. Și îmi dau seama că nu mai are cine să-mi răspundă…", a mai spus ea.