Pe vremuri, eram învățați că peștele nu trebuie să lipsească din alimentația zilnică. Acum, am vrea să mâncăm pește mai des, dar prețurile exorbitante ne descurajează. Și mai sunt și toate zvonurile despre speciile din galantare, ba că sunt pline de substanțe chimice, ba că sunt periculoase, ba că sunt vopsite, injectate, de nici nu mai știm ce să cumpărăm. Iar producătorii și vânzătorii nu se înghesuie să ne lămurească. Toți se jură că produsele lor sunt sigure, proaspete și pescuite.
- Publicitate -
În aceste condiții, este greu să alegem. "Unii spun: «Peștele de mare conține mercur și metale grele». «Peștele de fermă este hrănit cu chimicale» - răspund adversarii acvaculturii. Intervin și aspecte politice: «Macroul din apele naționale ale SUA are concentrație mare de mercur». Consumatorul, derutat în acest război al mesajelor, se agață de unele explicații parcă mai liniștitoare: speciile care se hrănesc cu plancton (la noi sunt multe, dar cunoscute larg sunt: sângerul, roșioara etc.), și cele pașnice (care nu se hrănesc cu alți pești, ci cu mărunțișuri din ape și de pe fundul apelor) nu ar avea mult mercur, deci ar fi mai curate, ori măcar mai puțin periculoase. Și mai ieftine! Apoi, peștele de captură este mai curat decât cel de crescătorie. Dar cum știe consumatorul aceste lucruri la piață? Pentru că cel mai adesea nu poate afla decât specia peștelui, însă nici pe departe locul recoltării, data la care a fost capturat și alte aspect foarte importante pentru siguranță și sănătate. Cât privește sursa de recoltare, toți vânzătorii de pește se jură că au pe tarabe doar pește sălbatic", explică prof. univ. dr. Ion Schileru, reprezentantul Asociației pentru Protecția Consumatorilor - APC România.
Cum alegem peștele
Acesta amintește și de zvonurile privind somonul cu carnea vopsită și consideră că în acest caz ar trebui să auzim explicații de la persoanele autorizate. Însă multe probleme ale consumatorilor de pește sunt legate și de practicile ilicite ale celor implicați în producția și comerțul de pește. Acesta vorbește despre etichetarea înșelătoare, prin care somonul "sălbatic", icrele sunt frecvent falsificate, sau la injectarea cu apă a peștelui, ca să atârne mai greu la cântar.
Dincolo de aceste situații, pe care, din păcate, noi, consumatorii de rând, nu avem cum să le depistăm, există totuși o serie de reguli care măcar ne feresc de pericole atunci când consumăm pește. "Prima regulă este cumpărarea de pește proaspăt, care ar trebui să aibă pielea sau solzii fără defecte, uscăciune, ochii limpezi și miros plăcut. Prepararea salatei de icre este recomandabil să se facă în casă, pentru consumul din ziua respectivă și din cel mult două zile următoare. Salata preparată în comerț este mult sub ceea ce se poate obține în casă și conține foarte puține icre, dar multe alte ingrediente și conservanți", ne sfătuiește prof. Ion Schileru.
Cumpărăm răul cel mai mic!
Ținându-se cont de fapte evidente, cum ar fi poluarea oceanelor, care duce la conținut mare de toxine în pește, tehnicile industriale de creștere a peștelui, tot mai dependente de produse chimice, nu strică totuși să fim atenți ce cumpărăm și să alegem mai ales pește autohton, mai ales că suntem la doi pași de mare.
"Speciile carnivore și în general cele situate în verigile finale, cum ar fi rechinii, peștele spadă, tonul alb, sunt cele care acumulează cele mai multe toxine, față de speciile cu care se hrănesc, răpitorii pot avea concentrații de mercur de până la zece ori mai mari. Toxinele din pește și fructe de mare provin fie din corpul lor (sunt unele toxine specifice anumitor specii, concentrate în icre, organe sau mușchi), fie din mediul extern (prin hrană, contaminare post-recoltare etc.). Se cunoaște că între peștii din România, icrele mrenei și ale somnului sunt relativ toxice, producând tulburări intestinale, stări de rău, greață. În pește și fructele de mare mai pot fi întâlniți paraziți specifici, care pot produce inflamații ale stomacului și intestinelor, afecțiuni ale ficatului etc. Din fericire, acești paraziți sunt distruși atât de temperaturile mari (tratamentele termice peste 60 grade Celsius), cât și de temperaturile foarte scăzute, cum ar fi congelarea la tempe-raturi de -20 grade Celsius)", mai spune reprezentantul APC România.
