A devenit deja viral pe internet schimbul de replici dintre o româncă (fostă nevastă de machidon) și un aromân despre tradițiile și încorsetările specifice fiecărei categorii.
- Publicitate -
Pe eufemeia.blogspot.com găsiți întreaga dezbatere, pe cât de intensă pe atât de savuroasă.
Iată care sunt cele "10 motive ca să nu te măriți cu un machidon dacă ești mucană"
1) Soacra. Da, nici la noi, la români, soacra nu iti aduce mare fericire, doar că la machidoni pur si simplu traiesti cu ea in aceeasi casa. Adica vrei, nu vrei, trebuie sa ii suporti prezenta zi de zi alaturi de tine, in absolut orice context: cand mananci, cand bei, cand fumezi, in bucatarie, in baie, in curte si chiar in dormitorul tau, ea vine dupa tine cu cele mai nobile intentii de a te indruma ce sa faci in toate situatiile, mai ceva ca pe un copil handicapat. Si crede-ma ca are foarte multe sa te invete: de la faptul ca trebuie sa-i respecti pe toti cei mai in varsta decat tine (adica pe absolut toata lumea) pana la cate grame de sare sa pui in salata. Da, pentru ca ea n-ar pune mana sa faca o mancare sau o curatenie in casa, dar are pretentia ca toate astea sa i le faca "înveasta" dupa 10 ore de munca la serviciu. Mi-a luat ceva timp sa o pun la punct si s-a convins ca stie foarte bine si sa spele si sa calce, ca doar fii-su nu s-a insurat cu servitoarea ei.
2) Socrul. Va vine sa credeti sau nu, chiar si socrul este o mare problema intr-o astfel de casnicie si de multe ori chiar mai mare decat soacra. Si nici nu are cum sa nu fie daca esti nevoita sa dai cu ochii de el cum ai iesit pe usa dormitorului nuptial. Totul incepe de la felul in care esti imbracata, ca nu ai voie sa apari oricum in fata lui pentru că "easti arșine". Ma rog, nu asta e cea mai mare problema, ci faptul ca atunci cand vreau si eu sa fumez si sa beau un pahar de bere se uita la mine ca la o extraterestra, pentru că, nu-i asa, locul unei nurori e numai la cratita. Cea mai tare faza insa a fost cand m-au pus sa ii pup mana - da, da, lui socru-miu - si asta nu doar cand m-am logodit, ci si la orice alta sindrofie cand el se asaza in capul mesei. La logodna am facut-o, dar de atunci n-am mai acceptat si le-am zis-o in fata: "Treziti-va, suntem in secolul XXI, barbatii respecta femeile si nu invers!".
3) Banii. Desigur, la machedoni banii nu sunt niciodata o problema, si cu toate astea chiar si aici apar discutii din aceasta cauza. In primul rand, toti banii sunt gestionati de o singura persoana - ati ghicit, e vorba de tatal lui, care ia toate hotararile in familie si nimeni nu are voie sa i se opuna. Asa ca degeaba aduc eu un salariu in casa, banii mei sunt tot la socru-miu. Bun, inteleg ca e o suma infima pe langa ce produc ei cu afacerea lor, dar sunt banii mei, munciti de mine, de ce trebuie sa dau socoteala cuiva de felul in care ii cheltuiesc? Si cand ma gandesc ca toata lumea e convinsa ca m-am maritat cu un machidon doar pentru bani...
4) Obiceiurile. Machidonii traiesc inca intr-o lume numai a lor, arhaica, oarecum rupta de unele dintre realitatile moderne si isi duc viata dupa niste reguli pe care cineva care nu a trait printre ei le-ar putea considera ciudate si i-ar fi aproape imposibil sa le inteleaga. In mare, acestea ar putea fi rezumate astfel: intr-o familie de armâni, barbatul nu are nicio obligatie, in afara de a nu divorta, iar femeia nu are niciun drept, in afara de a fi intretinuta. Dar nu asta e problema, ci faptul ca nimeni din familie nu a reusit sa imi dea vreun raspuns la intrebarea: "De ce trebuie sa faceti toate lucrurile asa?". Adica bun, traditiile voastre sunt minunate, dar de ce sunteti obligati sa faceti intocmai cum ati invatat de la maia si papu? Pentru ca singura obsesie a aromanilor, care apare aproape de fiecare data cand trebuie sa ia o decizie, este "ți a să zâcă lumea". Bun, si daca faceti totul cum scrie la codul bunelor maniere machidonesti, se intampla cumva ca lumea sa nu zica nimic de rau?
5) Rudele. Probabil ca va vine greu sa credeti, dar la machedoni cam toata lumea e ruda cu toata lumea intr-un fel sau altul. Cum asa? Pai uite asa: acum aproape 100 de ani cateva mii de familii de-ale lor au venit in Romania si de atunci se casatoresc numai intre ei. In conditiile astea, e destul de greu sa gasesti doi machedoni care sa nu fie veri de un anumit grad sau care sa nu aiba in familie pe cineva care s-a incuscrit deja cu o ruda a celuilalt. Asta ii face sa fie si atat de uniti, insa tocmai de aici au aparut si problemele pentru mine. M-am trezit peste noapte cu un numar imens de veri, verisoare, unchi, matusi, nepoti si frati ai bunicilor carora nu mai puteam nici macar sa le tin numarul, d-apoi sa invat care din ce parte imi este ruda, asa ca am renuntat si am ales sa ma consider inrudita cu toti machidonii din Romania si poate chiar din lume, ca nu se stie... Problema e ca toti iti vin in casa cand ti-e lumea mai draga si fara ca macar sa se anunte in prealabil. Adica lucrurile stau cam asa: duminica dupa-amiaza cand vrei si tu sa te odihnesti ca tot omul dupa o saptamana plina de draci si stres la munca, te trezesti ca dintr-o data ti se umple casa cu zece veri si verisoare care isi cara si puradeii dupa ei. Normal ar fi fost ca mai intai sa imi dea un telefon ca sa ma intrebe daca pot sa ii primesc, dar unii dintre ei nici macar nu suna la usa cand intra, ci pur si simplu te trezesti cu toata satra in living pentru ca stiu ca mereu e cineva acasa. Iar eu trebuie sa stau drepti in fata lor cu mese intinse la care barbatii discuta numai despre fotbal (Hagi si Becali, evident), iar femeile separat despre toaletele pe care si le cos pentru urmatoarea nunta. N-am auzit vreodata pe cineva sa discute de vreo carte sau despre ultimul film la care a fost. Cel putin nu la cei cu care am intrat eu in contact, ca sa nu generalizez, pentru ca sunt convinsa ca sunt si destui intelectuali printre aromani.
