A fost conceput ca un „plămân” al Constanţei, un loc destinat sportului de performanţă, dar şi al recreerii, al plimbării, al mişcării în aer liber. Dezinteresul autorităţilor, lipsa de bun simţ şi manevrele de culise l-au transformat însă într-un maidan plin de gunoaie, un Rai al beţivilor şi vagaboandelor, taman bun de… ocolit. Este vorba despre Complexul Sportiv „Badea Cârţan”, iar a tranzita zona a devenit chiar o aventură.
- Publicitate -
A fost odată ca niciodată un complex sportiv, construit pe vremea comuniştilor, cu mari eforturi, cu muncă voluntară, ca multe alte parcuri sau întreprinderi ce au fost, după Revoluţie, prăduite. I s-a dat numele de „Badea Cârţan” şi mare minune dacă, făcând un sondaj prin Constanţa, oamenii mai ştiu astăzi povestea ţăranului care a mers pe jos până la Roma, pentru a vedea Columna lui Traian.
Dintr-o groapă de gunoi, peste care s-a pus piatră, multă piatră, s-a făcut ceva, au răsărit stadioane (cinci la număr), un teren de antrenament, o pistă de atletism, un bazin de înot. Ca o ironie a sorţii însă, într-o tristă şi injustă ciclicitate, ce-a ieşit din gunoi, în gunoi s-a-ntors, la origini!
„Nimeni n-a mişcat un deget!”
Sala de atletism (doar până zilele trecute) şi stadionul de rugby aparţin Agenţiei Naţionale pentru Sport (ANS)/Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Constanţa şi fuseseră date în folosinţă Liceului cu Program Sportiv (LPS) „Nicolae Rotaru”, unitate de învăţământ care, bineînţeles, nu avea nici fondurile, nici puterea de a întreţine (nici nu se punea problema de dezvoltare) această bază sportivă. În documentele oficiale, figurează ca fiind dezafectată, iar peisajul este dezolant. De eşti mai slab de înger, rişti să cazi în depresie. Şi nu doar în depresie, ci şi în gropi, la propriu!
A devenit o adevărată aventură să tranzitezi zona, mai ales la lăsarea întunericului, când ai nevoie de o doză zdravănă de curaj pentru a ieşi la o plimbare de seară.
„Domnule ziarist, este strigător la Ceruri ceea ce se întâmplă aici. O mizerie de nedescris şi, de atâţia ani de zile, nimeni nu a mişcat un deget pentru a îndrepta lucrurile. Locuim în cartier de peste 40 de ani şi am ajuns să ne fie frică să ne trimitem copiii la joacă. Pe stadion, nu se mai poate face sport de performanţă, dar măcar copiii cartierului s-ar putea mişca în voie, în aer liber.
După cum vedeţi, locul este năpădit de buruieni, este o vegetaţie… luxuriantă, crescută haotic, plante sălbatice, copaci netoaletaţi. Aleile sunt pline de gropi, ce devin adevărate capcane pe timp de ploaie. Nu mai vorbesc de ce se întâmplă când ninge, bine că nu mai sunt iernile de altădată”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Anton Grigore, inginer, locuitor al cartierului.
Peisajul „mirific” al gunoaielor este completat de animale. Multe animale, vii sau moarte. Câini, pisici, şobolani. Şi rahaţi de animale, laolaltă cu rahaţi de „animale” cu două picioare, excremente de oameni de… rahat! Sunt zone în care, încercând să cobori prin ceea ce a fost odinioară tribună, mirosul pestilenţial îţi întoarce stomacul pe dos. O duhoare de nesuportat, mai ales vara.
Suprafaţa de joc este incompatibilă cu sportul de performanţă, însă ţineţi cont de faptul că echipa de rugby a LPS-ului, vicecampioana României, s-a antrenat în aceste condiţii. „Bine că avem un vestiar, apă caldă, un teren pe care să ne pregătim", se consola fostul mare internaţional Adrian Pllotschi, antrenor în cadrul LPS. Acei copii şi antrenorii lor au demonstrat că iubesc mult rugby-ul, de au acceptat să se tăvălească pe acel maidan!
O schimbare de „macaz”
Şi totuşi, situaţia s-ar putea schimba radical, după ce sala de atletism şi stadionul de rugby îşi vor schimba „jupânul”, trecând de la ANS la administraţia locală.
„Sala de atletism a fost deja preluată, sperăm ca şi stadionul să treacă la CSM cât de curând.
În privinţa sălii, din socotelile făcute, ar putea fi gata lucrările de modernizare până în iunie-iulie 2024. Avem gânduri mari şi cu stadionul, unde vrem să montăm şi o pistă de atletism. Ar fi o bună variantă şi pentru secţia de rugby, acum jucăm meciurile de acasă la… Năvodari! «Badea Cârţan» este acum o bază dezafectată, ne dorim să nu mai fie mult timp aşa. Constanţa a fost repetentă în ultimii ani la capitolul infrastructură sportivă, nu s-a construit nimic.
Aşa cum am spus de la începutul mandatului, cât timp voi deţine această funcţie, voi acorda atenţia cuvenită infrastructurii, să o îmbunătăţim pe cea existentă şi să construim de la zero acolo unde este cazul”, a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă, directorul CSM Constanţa, Andrei Talpeş.
În privinţa sălii de atletism, dacă paşii procedurali vor fi parcurşi cu rapiditate, dacă vor exista banii necesari, iar echipele vor lucra într-un ritm serios, fără licitaţii contestate în instanţe sau blocaje, lucrările de modernizare ar putea fi, într-adevăr, gata în mai puţin de un an de zile.
Sala arată, acum, rău: o clădire cu pereţi deterioraţi, batjocorită în culori de graffitti, cu geamuri protejate de fierătanii ruginite. E înfiorătoare, iar ca părinte stai şi de gândeşti de două ori dacă să-ţi trimiţi sau nu copilul să facă sport acolo. De jur împrejur sunt mormane de gunoaie, sticle de băutură, cartoane, încălţăminte uzată şi prezervative aruncate „din mers”, semn că vagabondele nu numai că îşi fac veacul prin cartier, ci şi şi-au ocupat o poziţie dominantă. De fapt, tot un fel de sport fac şi ele…
Lucrări în ritm de melc. Puturos!
Şi dacă paşii ne-au adus în „Badea Cârţan”, am făcut o descindere fulger şi spre Sala Polivalentă. Vineri, 29 septembrie, în jurul orei 12.00, ora documentării, nicio mişcare pe şantier. Macaraua înfiptă-n mijlocul curţii, schele, dar nici vorbă de activitate. Unde e „foiala”, unde sunt muncitorii pricepuţi şi harnici precum albinuţele?
Oficial, lucrările ar fi gata în procent de peste 55%, însă realitatea din teren arată cu totul altceva. Sunt voci care susţin că inaugurarea va fi făcută în 2024, an electoral, cât mai aproape de data alegerilor, pentru a impresiona poporul ce votează, dar, în ritmul în care se mişcă lucrurile, este greu de crezut că pamblica inaugurală va fi tăiată aşa curând. Cel mai probabil, termenul de finalizare, depăşit demult, va fi din nou prelungit.
La fel de dezolantă este şi imaginea fostului stadion „Constructorul-Cleopatra”, demolat în doi timpi şi trei mişcări pentru a face loc parcării sălii. Parcarea nici măcar n-a prins contur, iar pe locul fostului sediu administrativ al clubului sunt acum depozitate materiale de construcţie.
Acel stadion a găzduit meciuri internaţionale, acolo a fost intonat Imnul Naţional, acolo s-au format generaţii de campioni, oameni de caracter. Arena distrusă ar fi putut fi menţinută cel puţin 4-5 ani, dar…
„E uşor să strici, mai greu e să construieşti. Să sperăm că Sala Polivalentă va fi terminată până la urmă, că o fi an electoral contează mai puţin, sală să fie, să avem alegeri în fiecare an dacă aşa se grăbesc lucrurile", spune Cristian Preda, suporter constănţean.
Răul cel mai mic
Îi puneam o întrebare, în urmă cu ceva vreme, unui director de instituţie constănţeană: Cum de e posibil ca „Badea Cârţan” sau Palatul Copiilor, două locaţii care ar fi trebuit să atragă copiii spre sport mai ceva ca un magnet, să fie lăsate în paragină, în mizerie, în „junglă”. Răspunsul primit l-am înţeles mai târziu: Este răul cel mai mic, aşa cum sunt, sunt ale statului, mai are şi statul ceva. Şi poate cândva se va face ceva… Poate că acel „cândva” nu-i chiar aşa departe, iar sala de sport să rămână la sport, şi nu transformată în piaţă sau club de pensionari, stadionul să fie reamenajat, iar pista de atletism, visul lui Ilie Floroiu, să devină realitate!
