Sarea și piperul unei partide de șah sunt combinațiile. Acestea nu sunt întâmplătoare, datorate neatenției sau jocului neglijent al adversarului, ci reprezintă încununarea unui plan superior de joc. Ele nu sunt paradoxuri ale șahului, în care piesele își schimba valoarea inițială, ci la baza lor stă încălcarea principiilor fundamentale ale șahului de către una din părți. Nerespectarea acestora de către adversar trebuie exploatată în folosul propriu, obținând o poziție superioară.
- Publicitate -
Cunoașterea a cât mai multor metode de joc, poziții tipice, caracteristici care ajută la elaborarea planului sau dau ideea unei combinații sunt absolut necesare pentru a ne depăși adversarii.
După doi iepuri…
Poziția din diagramă imită ideea unui celebru studiu al lui Reti, prezentat, mai de mult, și în rubrica noastră.
Remiză!
A.& K. Saritcev
1.Rc8!!
Este greu să-ți imaginezi o mutare mai "absurdă" decât aceasta! Albul nu numai că nu oprește pionul inamic, ba chiar dimpotrivă, îl îmboldește, îl forțează să înainteze.
1... b5 2.Rd7! b4 3.Rd6 Nf5 4.Re5!!
Orice copil de școală știe că, pe o suprafață plană, cea mai mică distanță dintre două puncte este linia dreaptă. Pe tabla de șah însă, drumul drept nu este neapărat mai scurt decât unul întortocheat. Cu ultima mutare, regele alb atacă atât nebunul din "f5", dar se îndreaptă, paradoxal, și spre pionul din "b4".
O astfel de încercare, de a atinge în același timp două scopuri, încalcă, ce-i drept, înțe-leptul proverb "Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul", dar șahul are propriile sale legi!
4... Nc8 5.Rd4 și remiză.
Claudiu IORDACHE, Maestru al sportului
