Prima definiție a "persoanei fără adăpost" în legislația României

În proiectul Legii asistenței sociale, făcut public de Ministerul Muncii, este prezentată, pentru prima dată în legislația românească, definiția "persoanei fără adăpost" și a serviciilor sociale acordate acesteia.

Astfel, la articolul 5 al legii se stipulează: "persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure sau familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar - economic, juridic sau datorită unor situații de forță majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuți, se află în incapacitate de a susține o locuință în regim de închiriere sau sunt în risc de evacuare, se află în instituții sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de două luni, să fie externate, respectiv eliberare și nu au domiciliu ori reședință".