Concurs Alegerile europarlamentare din 7 iunie, amenințate de un absenteism record
Articole recomandate
Participarea la alegerile europar-lamentare din 7 iunie este amenințată de absenteism, Uniunea Europeană (UE) fiind acuzată că este o mașină birocratică, relatează cotidianul elvețian "Le Temps" de luni, citat de Agerpres.
La aproape două săptămâni de la debut, în cele 27 de țări ale UE, campania pentru alegerile europarlamentare riscă să semene cu o operațiune masivă de deminare. Potrivit cotidianului elvețian, son-dajele anticipează deja un absenteism record de 60%, acest lucru fiind pus pe seama unor neclarități politice.
Una dintre ele se referă la suspansul care înconjoară textul Tratatului de la Lisabona, succesor al defunctei Constituții europene îngropate de votul negativ francez și olandez, din mai-iunie 2005. Aprobat până acum de 26 de țări membre, fără Irlanda, care a promis un nou referendum la toamnă (chiar dacă textul nu a fost formal ratificat în Cehia, Polonia - unde șefii de stat eurosceptici fac grevă nesem-nându-l - și în Germania, unde trebuie să se pronunțe Curtea Con-stituțională), Tratatul de la Lisabona va modifica, după intrarea sa în vigoare, fața Europei.
Un președinte al Consiliului European - reprezentând țările membre - va fi ales pentru doi ani și jumătate. Parlamentul European (PE) va avea 751 deputați și puteri crescute. Va începe să lucreze un Înalt reprezentant pentru politica externă a UE, care va fi și vice-președinte al Comisiei și va dispune de un adevărat serviciu diplomatic. Uniunea, care funcționează tot pe baza Tratatului de la Nisa, aprobat în 2000, se va pune în mișcare încet-încet, putând să digere mai bine extinderile din 2004 și 2007, ca și prevăzuta aderare a Croației. Apoi poate a Islandei, dacă această insulă nordică o va cere. Dar reorganizarea s-a împotmolit și continuă să fie așa, cu serioase consecințe politice, potrivit Le Temps. Premiera constă în modul de desemnare a președintelui Comisiei, stâlpul construcției europene. Viitorul Tratat de la Lisabona prevede ca președintele să fie ales "ținând seama de rezultatele alegerilor europene", apoi validat de Parlament. Cu alte cuvinte: o victorie a dreptei ar favoriza un candidat de dreapta. Și invers. Aceasta implică așteptarea rezultatelor electorale. În realitate, alegerea pare astăzi bătută în cuie. Susținut de majoritatea statelor membre, președintele care își încheie mandatul, conservatorul portughez Jose Manuel Barroso, ar trebui să aibă undă verde pentru un nou mandat la summitul din 18-19 iunie, de la Bruxelles. Socialiștii spanioli și portughezi, ca și laburiștii britanici, îl susțin, împotriva recomandării Verzilor, a unei părți a liberalilor și a socialiștilor francezi. Atunci de ce să mergem la urne într-o asemenea confuzie?, se întreabă ziarul elvețian.
A doua consecință a acestei neclarități politice este tulburarea și mai mult a imaginii unei UE acuzate că este o mașină birocratică departe de cetățeni. S-a dovedit că PE, mai puternic decât parlamentele naționale în domeniile de competență comunitară, funcționează pe baza coalițiilor stânga-dreapta și a alianțelor naționale, departe de sloganurile de campanie.
Este foarte probabil ca numirea viitoarei Comisii, care ar trebui să fie validată de europarlamentari, să fie amânată pentru sfârșitul lui 2009 pentru a ține seama de referendumul irlandez asupra Tratatului de la Lisabona, lucru care va spori manevrele de culise ale țărilor membre. Asta în timp ce dezbaterea politică asupra capacității UE de a răspunde repede și îm-preună crizei economice este în toi, scrie în încheiere cotidianul elvețian Le Temps.
La aproape două săptămâni de la debut, în cele 27 de țări ale UE, campania pentru alegerile europarlamentare riscă să semene cu o operațiune masivă de deminare. Potrivit cotidianului elvețian, son-dajele anticipează deja un absenteism record de 60%, acest lucru fiind pus pe seama unor neclarități politice.
Una dintre ele se referă la suspansul care înconjoară textul Tratatului de la Lisabona, succesor al defunctei Constituții europene îngropate de votul negativ francez și olandez, din mai-iunie 2005. Aprobat până acum de 26 de țări membre, fără Irlanda, care a promis un nou referendum la toamnă (chiar dacă textul nu a fost formal ratificat în Cehia, Polonia - unde șefii de stat eurosceptici fac grevă nesem-nându-l - și în Germania, unde trebuie să se pronunțe Curtea Con-stituțională), Tratatul de la Lisabona va modifica, după intrarea sa în vigoare, fața Europei.
Un președinte al Consiliului European - reprezentând țările membre - va fi ales pentru doi ani și jumătate. Parlamentul European (PE) va avea 751 deputați și puteri crescute. Va începe să lucreze un Înalt reprezentant pentru politica externă a UE, care va fi și vice-președinte al Comisiei și va dispune de un adevărat serviciu diplomatic. Uniunea, care funcționează tot pe baza Tratatului de la Nisa, aprobat în 2000, se va pune în mișcare încet-încet, putând să digere mai bine extinderile din 2004 și 2007, ca și prevăzuta aderare a Croației. Apoi poate a Islandei, dacă această insulă nordică o va cere. Dar reorganizarea s-a împotmolit și continuă să fie așa, cu serioase consecințe politice, potrivit Le Temps. Premiera constă în modul de desemnare a președintelui Comisiei, stâlpul construcției europene. Viitorul Tratat de la Lisabona prevede ca președintele să fie ales "ținând seama de rezultatele alegerilor europene", apoi validat de Parlament. Cu alte cuvinte: o victorie a dreptei ar favoriza un candidat de dreapta. Și invers. Aceasta implică așteptarea rezultatelor electorale. În realitate, alegerea pare astăzi bătută în cuie. Susținut de majoritatea statelor membre, președintele care își încheie mandatul, conservatorul portughez Jose Manuel Barroso, ar trebui să aibă undă verde pentru un nou mandat la summitul din 18-19 iunie, de la Bruxelles. Socialiștii spanioli și portughezi, ca și laburiștii britanici, îl susțin, împotriva recomandării Verzilor, a unei părți a liberalilor și a socialiștilor francezi. Atunci de ce să mergem la urne într-o asemenea confuzie?, se întreabă ziarul elvețian.
A doua consecință a acestei neclarități politice este tulburarea și mai mult a imaginii unei UE acuzate că este o mașină birocratică departe de cetățeni. S-a dovedit că PE, mai puternic decât parlamentele naționale în domeniile de competență comunitară, funcționează pe baza coalițiilor stânga-dreapta și a alianțelor naționale, departe de sloganurile de campanie.
Este foarte probabil ca numirea viitoarei Comisii, care ar trebui să fie validată de europarlamentari, să fie amânată pentru sfârșitul lui 2009 pentru a ține seama de referendumul irlandez asupra Tratatului de la Lisabona, lucru care va spori manevrele de culise ale țărilor membre. Asta în timp ce dezbaterea politică asupra capacității UE de a răspunde repede și îm-preună crizei economice este în toi, scrie în încheiere cotidianul elvețian Le Temps.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!