Dificultățile economice îi fac pe tineri să aleagă partidele extremiste în Europa

793
Dificultățile economice îi fac pe tineri să aleagă partidele extremiste în Europa - tineri-1701614852.jpg
Cercetătorii și politologii spun că nu toți alegătorii extremiștilor din Olanda, Franța sau Austria sunt xenofobi, unii fiind doar îngrijorați de greutățile economice, analizează situația The Guardian.


Dacă toți cei care au votat la alegerile din Olanda ar fi avut sub 35 de ani, Geert Wilders, populistul de extremă dreapta al cărui Partid pentru Libertate (PVV) a șocat Europa câștigând cele mai multe mandate parlamentare, ar fi obținut și mai multe voturi. Într-o discuție cu publicația citată, un tânăr alegător de 24 de ani din Volendam, a explicat: „Nu vreau să locuiesc cu părinții mei pentru totdeauna. Vreau să am propria mea casă și să fiu capabil să îmi întrețin familia mai târziu. Wilders vrea să rezolve criza locuințelor și să îmbunătățească sistemul nostru de sănătate. Acestea sunt cele mai importante subiecte pentru mine”, a spus Gerald.


La alegerile prezidențiale din Franța de anul trecut, Marine Le Pen a obținut 39% din voturile persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani și 49% din cele cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani.
Înainte de alegerile din Italia din septembrie anul trecut, Frații Italiei, gruparea post-fascistă a prim-ministrei Giorgia Meloni, era cel mai mare partid în rândul persoanelor sub 35 de ani, cu 22%.
De fapt, pe întregul continent, imaginea alegătorului extremei drepte – de obicei alb, de sex masculin, fără studii superioare și, mai ales, în vârstă – se schimbă, iar analizele sugerează că, în mai multe țări, sprijinul pentru extrema dreaptă crește cel mai rapid în rândul alegătorilor tineri.


Analiștii spun că mai mulți factori pot explica acest fenomen. „Ar trebui să fim cu adevărat atenți în a presupune o aliniere culturală sau ideologică între alegătorii tineri și extrema dreaptă”, a declarat pentru cotidianul britanic Catherine de Vries, politologă la universitatea Bocconi din Italia.
„Știm că în multe țări, tinerii sunt mai proimigrație decât alegătorii mai în vârstă. Ei nu au devenit xenofobi. Dar viața lor este mai precară. Acestea sunt adesea voturi pentru ceea ce în aceste alegeri olandeze s-a numit «securitatea mijloacelor de trai»”, a adăugat ea.


Cuvântul olandez „bestaanszekerheid” înseamnă, aproximativ, o existență cu un venit suficient și previzibil, o locuință satisfăcătoare, acces adecvat la educație și asistență medicală și o protecție împotriva eventualităților neprevăzute. Probleme precum locuințele, casele supraaglomerate și spitalele aflate în dificultate au fost esențiale pentru votul tinerilor, a declarat De Vries. „Poate că Wilders vrea «poporul olandez pe primul loc», dar promite să rezolve aceste lucruri”, a spus ea. „Partidele guvernamentale au impus austeritatea”, a observat ea. În Volendam, unde PVV a obținut 42,9% din voturi, acesta a fost și punctul de vedere al lui Gerald.
„Oamenilor mai tineri, cei progresiști din marile orașe, le pasă de climă și de chestiunile de gen, dar ignoră problemele reale pe care le avem aici și acum”, a spus el. „Nu sunt rasist pentru că am votat pentru Wilders. Mă frustrează faptul că migranții primesc mai mult ajutor din partea guvernului decât olandezii – dar nu sunt împotriva islamului. Nu vreau ca moscheile să fie închise. Cred doar că trebuie să controlăm mai bine imigrația”, a spus el


Partidele de extremă-dreapta nu sunt opțiunea preferată – și nici măcar a doua opțiune – pentru alegătorii mai tineri din întreaga Europa, observă analiștii. Tendința pare însă mai evidentă în țări precum Austria, Germania, Olanda, Suedia și Danemarca.
Pawel Zerka, cercetător în domeniul politicilor la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), un think-tank european, a subliniat că situația poate fi diferită în estul și sudul Europei. „Dar cu siguranță că partidele de extremă dreapta au mult sprijin în rândul alegătorilor tineri”, a spus el pentru The Guardian.
În Spania, ponderea partidului ultraconservator Vox în rândul votanților sub 35 de ani a urcat de la 22% în aprilie 2019 la un record de 34% în luna noiembrie a aceluiași an, reflectând performanța sa în rândul electoratului general.
Sprijinul pentru Vox a scăzut în iulie anul acesta, la alegerile anticipate, dar se situează încă la 27%. În Olanda, PVV a devenit cel mai mare partid în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani, obținând 17% din voturile acestora, față de 7% anterior. La scrutinul din 2022 din Suedia, 22% din cohorta de 18-21 de ani a votat pentru Partidul Democraților Suedezi, de extremă dreapta, față de 12% în 2018.


La alegerile din 2021 din landul Saxonia-Anhalt, în estul Germaniei, Alternativa pentru Germania (AfD), gruparea eurosceptică de extremă dreapta, s-a clasat pe primul loc în rândul alegătorilor cu vârsta sub 30 de ani.
În Austria, tinerii alegători ar putea ajuta Partidul Libertății (FPO), de extremă dreapta, să câștige scrutinul național de anul viitor. Extrema dreaptă câștigă dezbaterea privind imigrația în Europa. Problema migrației pare să fi contat mult în complicata ecuație a creșterii extremiștilor.


Zilele trecute, șeful celui mai mare partid european, conservatorul Manfred Weber, a avertizat cu privire la creșterea extremei drepte la alegerile de anul viitor, dacă UE nu rezolvă problema migrației. El a îndemnat statele membre să adopte noul pact al migrației, reformă care ar trebui să ajute blocul comunitar să facă mai ușor față numărului mare de solicitanți de azil sosiți din Africa și Orientul Mijlociu.


Jacob Davey, șeful departamentului de politici și cercetare de la think-tank-ul Institute for Strategic Dialogue, a identificat și el influența unei contraculturi a tinerilor de extremă dreapta ca fiind un factor suplimentar.


Chiar dacă „nemulțumirile economice, nesiguranța în ceea ce privește locuințele, locurile de muncă, viitorul” pot explica o mare parte din votul tinerilor, a spus el, „asistăm la dezvoltarea și fructificarea unui efort concertat de extremă dreapta pentru a ajunge la tineri și a-i radicaliza”. Și, în cele din urmă, a spus Davey, a existat „pur și simplu, normalizarea”. „Pentru mulți dintre acești tineri alegători, partidele de extremă dreapta au făcut parte din peisajul politic toată viața lor. Au crescut cu ele. Nu mai există stigmatizarea de odinioară”, a spus el. La acest capitol au contribuit și partidele din mainstream. Conservatorii suedezi au anunțat, după mulți ani de refuz, că sunt gata să colaboreze cu extremiștii în parlament, iar extremiștii au obținut la scrutinul de anul trecut un scor istoric. În Olanda, șefa partidului liberal al premierului demisionar Mark Rutte s-a arătat și ea dispusă să colaboreze cu Wilders, înainte de alegeri, deși respinge acum o astfel de variantă, cu liderul populist în postură de premier.






Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.2461 secunde