Micul tiran

Copii cărora nu le este refuzat nimic, copii care își terorizează familiile de la cele mai fragede vârste. Acestea sunt odraslele societății de consum, susțin psihologii, care încearcă să descopere de ce apar micii tirani într-o familie.

Speranța Băcana, psiholog, specialist în educația copiilor, ne-a explicat că, în ultimii ani, foarte mulți părinți nu înțeleg de ce copiii lor se cred centrul universului și, chiar de la doi ani, nu fac altceva decât să comande și să ceară, fără să admită niciun fel de refuz: "Un copil răsfățat crede că părinții și toți cei din jur trebuie să fie sută la sută în serviciul dorințelor lui, fără să simtă cumva nevoia să-și exprime vreo recunoștință față de ceilalți sau măcar să mulțumească pentru ceea ce i se oferă. Așa se face că, de la cele mai fragede vârste, aproape tot ceea ce primesc li se pare un lucru firesc. Ba, în plus, ridică și nemulțumiri, fiind mereu mai exigenți!".
Cam așa ar putea fi creionat, în linii mari, portretul "micului tiran", realizat de specialiști în psihologia copilului, a completat Speranța Băcana, care este îngrijorată că numărul copiilor răsfățați crește din ce în ce mai mult.

Părinții se trezesc prea târziu!
"Din păcate, când părinții își dau seama că un copil este răsfățat este deja prea târziu, căci răul a fost deja făcut. Se ajunge aici numai dintr-o înțelegere eronată a noțiunii de afecțiune din partea acelor părinți care sunt în stare să satisfacă o dorință a copilului înainte ca el să o exprime!", ne-a mai spus psihologul, în viziunea căruia răsfățul este un exces și apare ca un comportament care-l dezavantajează pe copil atunci când vine în contact cu alte medii decât cel familial (colegi de joacă, familiile prietenilor, grădiniță, școală).

Recomandări pentru prevenirea capriciilor celor mici
l Nu recomand să confundăm dorințele copilului cu nevoile lui: dacă micuțul e obosit și dorințele lui se schimbă de la o oră la alta, nu încercați să-i satisfaceți acele nevoi, ci doar nevoia de bază - aceea de a se odihni l Părinții trebuie să-și dea seama că rolul lor este de a pregăti copilul să fie independent și că faptele lui au consecințe în acest drum spre independență l Să nu se înlocuiască afecțiunea, care în limbajul copilului poate înseema timp acordat, sprijin atunci când are nevoie, îmbrățișări, comunicare - cu daruri deplasate, fără nicio legătură cu dezvoltarea copilului. De asemenea, părinții trebuie să fie consecvenți atât în recompensele promise copilului pentru un comportament pozitiv, dar și în aplicarea consecințelor pentru ieșirile micuțului.
Speranța Băcana atrage atenția părinților care și-au scăpat din frâu copiii că răsfățații în exces, ajunși la adolescență, ar putea deveni violenți sau chiar pot dezvolta anumite patologii, întrucât nu pot tolera mai nimic din ceea ce-i înconjoară, deși, în realitate, ei sunt cei care au probleme.