Disciplinarea copilului

Specialiștii atrag atenția că un copil nu poate fi pus la punct cu măsuri dure și în nici un caz cu bătaie. În schimb, consecvența ambilor părinți poate face minuni.

Atitudinea părinților față de comportamentul copiilor trebuie să fie constantă. Dacă l-ați surprins făcând o boacănă și îl certați nu treceți cu vederea când acest comportament se va repeta. Cu siguranță va profita de inconsecvența dumneavoastră. Iar după ce a sesi-zat slăbiciunea, vă va fi mult mai greu să aveți control asupra lui.
"Pe măsură ce copilul nostru crește (acum are doi ani și patru luni), am observat că tot timpul vrea să ne arate că el e șeful. N-ar fi nici o problemă, îl iubim foarte mult, doar este singurul nostru copil și nici nu s-ar putea altfel. Problema este că a cam luat-o pe ulei rău de tot cu disciplina și ne dă de furcă rău de tot chiar și atunci când avem musafiri. Ne face de râs de față cu ei, aruncă cu mâncare peste tot, i-a mușcat pe doi dintre invitații pe care i-am avut de Sfântul Ion, e belea mare cu el. Când suntem singuri cu el nu e nici o problemă dacă face boacăne, îl suportăm, că doar e copilul nostru. Problema e când sunt și străini de față.
Mai avem o problemă: soția mea nu e de acord, nici în ruptul capului, cu pedepsele. Eu l-am pus la colț, de Sfântul Ion, când a făcut scandal de față cu musafirii, dar nevastă-mea m-a certat de față cu toată lumea și l-a luat de acolo. Aș vrea să știu ce-i de făcut în situația asta, că pe soția mea nu mă pot baza, iar de unul singur n-am trecere. Profit de această rubrică și vă cer sprijinul. Vă mulțumesc foarte mult". (Petre O., 36 ani).

Consecvența - mama disciplinării
În toate activitățile în care încercați să-l ajutați pe copilul dumneavoastră să descopere lumea, psihologul Speranța Băcana consideră că, de nenumărate ori, ca părinți, veți avea posibilitatea să-i demonstrați micuțului dumneavoastră cine este, de fapt, șeful în casă. Numai că pentru a reuși acest lucru va trebui să rămâneți, de fiecare dată, fără nici o excepție, și dumneavoastră, și soția, foarte fermi pe poziție, fără a fi, însă, duri.
În nici un caz nu e cazul să bateți copilul, întrucât la vârsta asta nu poate face legătura între felul de a se purta și pedeapsa fizică. Tot ce va simți va fi doar durerea loviturii.

Stabiliți o pedeapsă!
Concret, în situația când un copil de doi ani aruncă, de exemplu, cu mâncare, mușcă sau lovește, el poate fi disciplinat dacă i se spune că felul cum se poartă nu poate fi, în nici un caz tolerat de nimeni. Drept pedeapsă, dar și pentru a se calma, se poate alege un loc de pedeapsă (poate fi obligat să stea pe un scaun într-o încăpere sau chiar la colț), unde va trebui să rămână fără să se opună. La această vârstă, este suficient să stea acolo două-trei minute, în nici un caz mai mult. Trebuie să aveți, însă, grijă ca locul pedepsei să nu prezinte nici un fel de pericol pentru copil, căci el va fi lăsat acolo singur.

Părinții - pe aceeași lungime de undă
Din momentul în care ați luat hotărârea să-l pedepsiți, fără doar și poate micuțul va începe să protesteze, să plângă, să se agite. Deși atitudinea lui este normală, prin aceste manifestări nu face altceva decât să vă pună la încercare consecvența. Dacă vă impresionează și renunțați la hotărârea luată, luați-vă adio de la autoritate în fața lui!

Vorbiți-i clar și răspicat
Atunci când îi reproșați ceva copilului, trebuie să aveți foarte mare grijă ce ton folosiți și, mai ales, să fiți extrem de clar și la obiect, pentru că, la această vârstă, el nu are capacitatea să analizeze cuvintele dumneavoastră, de aceea nu trebuie să lăsați portițe pentru o interpretare greșită a celor spuse.

Oferiți-i exemplul personal
Nu îi cereți copilului mai mult decât poate înțelege și e capabil să dea la vârsta lui. De asemenea, ideal ar fi să faceți și dumneavoastră ceea ce îi cereți micuțului. Degeaba îi veți spune că nu este sănătos să se uite toată ziua la televizor dacă el vă vede pe dumneavoastră exagerând în această direcție. Sau degeaba vă străduiți să-l învățați să spună mulțumesc sau te rog, dacă pe dumneavoastră nu vă aude niciodată spunând cuvintele astea.
De reținut că disciplina nu înseamnă, nici pe departe, bătaie, pentru că așa nu va învăța să facă diferența între faptele bune și cele rele. Chiar dacă ajungeți acasă obosit și tracasat după o zi de muncă, trebuie să vă păstrați calmul atunci când copilul nu vă ascultă. Cu răbdare și tact, și, mai ales, la unison cu soția dumneavoastră, dacă veți lua în calcul recomandările de mai sus, veți reuși să vă impuneți autoritatea asupra copilului.