Concurs Revolta disponibilizaților de la Minmetal

"Huo, hoții!!" În fața noului sediu administrativ al companiei de operare portuară "Minmetal", în afara barierei, vreo 50 de lucrători se agită. La vederea ziariștilor, câțiva scot la iveală preavizul de concediere. De cealaltă parte a barierei, Andrei Popa, directorul general executiv, ține piept valului de reproșuri.

No comment!
"Vreau să dau o șansă celor din conducere să își formuleze punctul de vedere – spune directorul. Eu nu pot să mă angajez, acum, în niște declarații. Am un director general peste mine și un consiliu de administrație. Încerc să înțeleg problemele pe care le revendică lucrătorii, să le pot transmite mai departe, după care vor primi răspunsul." Apoi, părăsește "câmpul de bătaie", răspunzându-le ziariștilor insistenți: "Vom transmite un comunicat de presă!"
Reportofoanele au mult de lucru. Camerele foto, așișderea.

Pe culmile disperării
"Sunt vicepreședintele Sindicatului Lucrătorilor Portuari Minmetal. De un an și jumătate, sunt hărțuit într-una. Cei din conducere m-au băgat în spital de două ori. Am toate probele la dosar și urmează să-i dau în judecată. Am ajuns la disperare. Pe 28 ianuarie, am reînceput munca și nu mă pontează. Din noiembrie și până azi, cu excepția lunii ianuarie, câte 29 de angajați au fost puși pe liber. Mai urmează și alții. Lista este făcută. În total au fost disponibilizate vreo 80 de persoane. Ei susțin că nu mai au front de lucru și că nu mai pot asigura salariile pentru întreaga forță de muncă. Sindicatul nu a fost chemat la dialog. Nu cunoaștem situația financiară a societății. Salariile au fost diminuate cu 75%, nu la 75%. Celor care au primit preaviz le-au fost tăiate tichetele de masă, deși au lucrat toată luna ianuarie. Ceilalți colegi au primit tichete. Asta înseamnă discriminare. De trei luni de zile, administrația promite că urmează să purtăm discuții. Nu s-a ajuns la nici un rezultat și oamenilor le-a ajuns cuțitul la gât. Vom protesta zilnic, la ora 11, până obținem drepturile ce ni se cuvin " – afirmă macaragiul de cheu Marin Ciulei.

Sindicate libere, sindicate galbene
Președintele sindicatului, Dumitru Răduțoiu, continuă seria declarațiilor incendiare: "Am cerut conducerii să ne comunice criteriile după care au fost concediați oamenii. În societate s-a mai constituit un sindicat, pe care noi l-am numit galben, care ne-a obstrucționat în permanență. Noi am avut 220 de membri. Au făcut de așa manieră că ni i-au diminuat; am ajuns la 50 – 60 membri. La celălalt sindicat sunt vreo 20 – 25 de persoane. La negocierea contractului colectiv de muncă, noi am cerut să-l continuăm pe cel vechi și să se respecte contractul pe ramură. În cele din urmă s-a semnat un contract cu cel de-al doilea sindicat. Noi am refuzat, pentru că nu s-au respectat cerințele noastre. Disponibilizările se fac numai pentru membrii noștri de sindicat și nu sunt colective, ci în loturi mai mici. În acest fel, administrația nu e obligată să plătească cele 6 salarii compensatorii, cum era prevăzut în contractul pe anul trecut, chiar și pentru cei ce nu erau concediați colectiv. Administrația refuză să discute cu noi problema disponibi-lizărilor. A dat afară muncitori calificați și a pus pe utilaje oameni necalificați. Eu, personal, acum două săptămâni, am găsit un muncitor care lucra pe un utilaj, deși nu avea autorizație. I-am spus: Copile, nu ai voie! Mi-a răspuns: "Am fost forțat de inginerul șef!" Astfel se lucrează la Minmetal. Cât privește traficul, acesta există de la începutul anului, dar este în salturi. Se descarcă grâu și e nevoie de forță de muncă. Celor disponibilizați, care lucrează 4 ore pe zi, li se spune: "Hai rămâneți până diseară, că vă dăm liber mâine!"

La Parchet, la Tribunal!
Lucrătorilor aflați la necaz li s-a alăturat Petre Costel, președintele Federației Naționale a Sindicatelor Portuare. Camerele de luat vederi, microfoanele și reportofoanele au format un zid în fața lui. "Protestul este legitim – declară liderul portuarilor. Din ianuarie 2008, am făcut plângere penală împotriva a 5 directori din Minmetal, deoarece i-au amenințat pe lucrători, cerându-le să iasă din sindicat. Pe lângă această plângere, la care nu am primit niciun răspuns de la Parchet, mai avem 2 procese pe rol, pentru că s-a semnat contractul colectiv de muncă cu alt sindicat și pentru că disponibilizările s-au făcut în funcție de apartenența sindicală. Dacă nu se vor plăti salariile compensatorii și nu se vor rezolva problemele ridicate de sindicat, ne vom întâlni zilnic aici și s-ar putea să oprim lucrul."

Din rău în mai rău
"La vârsta mea, nu mai mă angajează nimeni" – afirmă Emin Amet. Are 49 ani. Lucrează din 1978 în unitate. Este macaragiu auto și după 32 de ani de muncă – afirmă el – a ajuns la un salariu de doar 1.200 lei. Acum va rămâne și fără banii aceștia.
Docherul Dumitru Bârsan are, de departe, situația cea mai grea dintre toți cei ce au fost concediați. Are 52 de ani. El este singurul care aduce un ban în casă. Soția nu are serviciu, iar cei 4 copii sunt elevi. Se plânge că în ultimele luni a câștigat sub 1.000 de lei. "Nu știu încotro o să o apuc. Probabil că va trebui să muncească cu ziua, dar îmi va fi greu să-mi întrețin familia."

"Nu vor să discute cu presa!"
Constrânși de exigențele deontologiei jurnalistice, noi, condeierii, facem o ultimă încercare de a afla și punctul de vedere al administrației. Un body-guard duce solicitarea în blocul administrativ. La scurt timp, se întoarce și anunță: "Nu vor să discute cu presa!"
Parcă atâta au așteptat disponibilizații. Huiduielile și fluierăturile pornesc valuri - valuri, în timp ce bâtele și lopețile stârnesc tunetul dintr-un lădoi din tablă.