Șantierele navale nu mai primesc comenzi la construcții noi

Industria navală este o ramură economică cu un specific aparte. Pe de o parte, produsele sale au un ciclu lung de fabricație, iar pe de altă parte, comenzile de nave noi sunt lansate cu unul, doi și chiar mai mulți ani înainte de începerea execuției. Din cauza acestei particularități, criza financiară internațională acționează asupra sectorului naval într-un mod aparte decât în alte domenii.
Turbulențele din sectorul bancar s-au produs într-un moment de apogeu al industriei navale mondiale, când toate capacitățile de producție erau contractate pe mai mulți ani. Majoritatea șantierelor navele anunțaseră că au portofoliile de comenzi acoperite până în 2011 – 2012. Fiindcă economia mondială mergea din plin, iar navlurile (prețurile de transport erau în creștere), armatorii se băteau să obțină o poziție de contractare cât mai bună, după 2012, pentru viitoarele nave.
Prăbușirea pieței creditului a prins șantierele navale cu atelierele de confecții, platformele și docurile pline de lucrări, cu nave aflate în faza de debitare a primelor table, la montaj în docuri ori în probe. Unele dintre vapoarele aflate în execuție vor fi livrate în 2009, altele în 2010. Pentru ele, partea principală a finanțării curge și este riscant să fie oprită de armatori sau de băncile partenere la contract. Asta înseamnă că, în primii doi ani ai crizei (dacă aceasta va fi de durată), șantierele navale vor continua să lucreze la maximă capacitate.
În consecință, industria navală, în general, și cea românească, în particular, nu vor face concedieri în sectorul direct productiv și nici nu vor renunța la subcontratori. Dimpotrivă, multe șantiere navale, inclusiv cele românești, continuă să angajeze și să califice muncitori.
În ciuda acestei situații favorabile, efectele crizei se resimt și în industria navală. Împrumuturile pentru asigurarea capitalului de lucru (aferent avansurilor alocate de clienți) al șantierele navale sunt mai scumpe și mai greu de obținut. Din acest motiv, ritmicitatea lucrărilor poate avea de suferit, iar realizarea la termen a contractelor este în pericol. Pe de altă parte, dobânzile mai mari afectează profitul obținut de constructori la fiecare navă.
Există și o parte bună a crizei. Prețul oțelului s-a redus cu 50% pe unele piețe, cu 10 – 20%, pe altele. Șantierele navale încearcă să amâne cât mai mult termenele de contractare a tablei și echipamentelor din oțel, mizând pe o evoluție favorabilă a prețurilor, care să compenseze pierderile din dobânzi.
Criza financiară afectează mult mai puternic viitorul decât prezentul industriei navale. Unii armatori au reziliat comenzile pentru navele ce urmau să fie construite după 2011 – 2012, iar contractarea altor nave a fost stopată.
Multe șantiere nu vor să mai primească comenzi până nu se așează piața. Dacă nimeni nu poate spune, azi, care vor fi prețurile oțelului, gazelor și energiei electrice, echipamentelor navale, creditului și navelor la sfârșitul anului 2008, cum ar putea să le estimeze pe cele din 2013 sau 2014?
Pe zi ce trece, certitudinile sunt tot mai puține și riscurile tot mai mari. De aceea, șantierele navale se văd nevoite să ia măsuri de criză, să umble la unele costuri, în special în sectoarele ce au o contribuție mai mică la realizarea producției.