Ambulanțierul de la Cogealac a moșit nouă copii

Un singur apel telefonic, o voce care cere ajutor și ambulanța își începe misiunea. O cursă nebună, raliu printre gropi, noroaie, sirena care parcă îți sparge timpanele și girofarele care se întrezăresc la orizont. Pe scurt, cursă în slujba vieții. Poate fi vorba despre un om care a făcut infarct, un copil care și-a rupt o mână sau un picior, o femeie care trebuie să nască sau despre un om care are o banală durere de măsea. Toți așteaptă "Salvarea".

Ne trec fiorii atunci când le auzim pe străzi. Sunt mașinile care salvează vieți. În 12 localități din nordul județului, Salvarea vine de la Cogealac. Ori de câte ori au o problemă medicală, fie ea cât de mică, locuitorii din zonă pun mâna pe telefon și sună la 112. Nu prea mai trec pe la medicul de familie. Ce-i drept, în multe dintre sate, medicul e la cabinet doar câteva ore pe zi.

"Eram șofer, asistent si medic"

La Substația de la Cogealac, nu sunt prea multe solicitări - în jur de cinci apeluri telefonice pe zi. Cele două ambulanțe trebuie să parcurgă distanțe mari, prin noroaie și hârtoape, pentru a aduce alinare oamenilor.

Ion Funda e ambulanțier de 22 de ani. Are atâtea amintiri legate de meseria asta, încât nici nu știe cu ce să înceapă. A fost mereu în slujba vieții și spune, cu mândrie, că a avut norocul să nu moară nimeni în ambulanța condusă de el. A trecut prin perioade grele. "Câteodată, în week-end, eram și șofer, și asistent, și medic. Am fost moașă pentru nouă copii", povestește, cu zâmbetul pe buze, ambulanțierul.

E tare supărat pe femeile din ziua de azi: "Habar nu au când le vine sorocul. Stau până în ultimul moment, când sunt foarte aproape să nască și se întâmplă să nu mai reziste până ajung la spital. Înainte de Revoluție, le duceam la spital ca să se interneze cu 15 zile înainte de a naște."

Aduși în căruță până la ambulanță

Recordul la nașteri îl dețin satele Sinoe și Mihai Viteazu. Acolo sunt multe familii de rromi care au câte opt - nouă copii pe bătătură. Femeile devin mame de la vârste foarte fragede. "Țin minte că, acum câțiva ani, am dus la spital să nască o fată din Sinoe care avea 12 ani și patru luni. Un copil, ce să mai?! Mi-a povestit că a rămas însărcinată după ce părinții au trimis-o acasă de la câmp cu unul dintre băieții din sat. Mi-a spus că, pe drum, el s-a jucat puțin cu ea și, uite-așa, a rămas însărcinată", își amintește Ion Funda.

Iarna, ambulanța ajunge foarte greu în cătunele izolate. "Dacă plouă, la Casian nu mai putem ajunge. Intrăm cu ambulanța cât se poate și oamenii aduc bolnavul cu căruța. Noroc că în satul acela stau doar șapte familii. O duc foarte greu", spune ambulanțierul.

De multe ori, ambulanța e solicitată pentru o banală durere de măsea.

"Sună la ambulanță pentru orice! Unii n-au pantaloni pe ei, dar au telefon mobil. Pun mâna și ne sună să venim. Cu mulți dintre ei nu ne putem înțelege, că vor neapărat la spital, chiar dacă nu sunt bolnavi!"

"A refuzat să fie consultat, fiindcă vroia asistentă blondă"

Daniela Gârțu este asistent medical pe ambulanța de la Cogealac. Știe foarte bine că în meseria asta trebuie, în primul rând, să știi să vorbești frumos cu pacientul. "Ei ne cheamă și pentru o durere de măsea. Noi le vorbim frumos, le facem un calmant și le explicăm că nu-i putem duce pentru orice la spital. Sunt mulți oameni care nu înțeleg lucrul acesta", povestește asistentul medical.

Oamenii nu s-au obișnuit, deocamdată, că nu au voie să meargă alături de pacienți în ambulanță, chiar dacă e vorba despre rude foarte apropiate. "Ne înjură, țipă la noi. Ne certăm cu ei mereu pentru că nu avem voie să luăm însoțitor. Lumea nu știe că avem și noi niște reguli. Vor să meargă și ei în ambulanță, nu înțeleg niciodată. Bărbații sunt foarte nervoși și spun «Ce, îmi naște nevasta și eu nu pot să merg cu ea!?»", ne spune Ion Funda.

Oamenii sunt foarte imprevizibili și au "dureri" care de care mai ciudate. "Noi avem un client vechi, la Fântânele, care ne cheamă din când în când. Are, săracul, probleme psihice. Într-o zi, a refuzat să fie consultat, fiindcă vroia asistentă blondă, nu brunetă", povestește Daniela Gârțu.

Dincolo de întâmplările hazlii, personalul de la ambulanță știe că timpul e singura unitate de măsură. Nu e vreme să stai pe gânduri atunci când pacientul se zbate între viață și moarte. Trebuie să iei decizii corecte și rapide, totul contra cronometru și cu un singur scop - să salvezi viața celui care are nevoie de tine.