Arta masajului în limbaj Braille

Sunt orbi, însă mâinile lor fac minuni. Sub palmele lor, mușchii se destind, oboseala dispare din corp, iar durerea piere. Nu văd expresia pe chipul pacientului, însă știu că, odată cu destinderea mușchilor, pe fața lor

apare lumina. Timp de trei ani au învățat, făcând practică pe colegi, cum să frământe mușchii obosiți. La început au făcut febră, după care mâinile lor s-au obișnuit să maseze zeci de corpuri obosite și bolnave în numai câteva ore.

Cei nouă maseuri orbi de la Sanatoriul Balnear de Recuperare Medicală Techirghiol muncesc doar pentru sănătatea celorlalți. Toți au deficiențe de vedere, majoritatea genetice. Dacă unii dintre ei se descurcă singuri, cu ajutorul vederii care le-a mai rămas, alții sunt total dependenți de colegi sau de familie. Nu se descurajează și încă mai speră că SUA vor produce pe bandă rulantă microcipuri, care să aducă lumină și în viața lor. Lumină la propriu.

Nea Petrică, așa cum îl știu toți, lucrează în sanatoriu de prin anii ’80. Era tânăr atunci. Acum, i-a nins în păr, însă palmele lui se mișcă cu aceeași vioiciune. Nici nu mai știe când a început munca aici. A absolvit Liceul Sanitar - specializarea masaj. În urmă cu aproape trei decenii, a primit repartiție la sanatoriul de la malul mării. Și aici a rămas. S-au schimbat colegii, spațiile insalubre au dispărut și ele. Doar crema Gerovital de masaj a rămas aceeași. Și acum, la fel ca acum trei decenii, folosește aceeași faimoasă cremă, Gerovital.

Vorbește cu noi, însă mâinile nu-i stau o clipă. Este transpirat, dar nu face pauză.

Pe pat stă întins nimeni altul decât fostul director al complexului Călimănești, Ion Bucea. "Am fost director la Călimănești în 1994, dar acum sunt pensionar. Nu mă duc la Călimănești și nici la Căciulata, pentru că acolo nu mai sunt specialiști. Prefer să bat 600 de kilometri ca să fac aici masaj și bazin. De doi ani vin la Techirghiol", ne spune pacientul. Suferă de mai multe: discopatie lombară și cervicală și, ca și când acestea n-ar fi fost de ajuns, a căzut și de pe scară: "Îmi fac casă acum, la bătrânețe", râde el șugubăț.

Pielea i se înroșește sub mâna lui nea Petrică. "Pune mâinile la ceafă!" - îi spune pe un ton, care nu acceptă refuz, nea Petrică. Pacientul vrea să zică ceva, însă nu are încotro și exercițiul medical este dus până la capăt. Răsuflă ușurat. Crede că a terminat. "Încă o dată!. Nu mai sta încordat!" - îi cere nea Petrică. După ultima caznă, pacientul este lăsat să plece.

"Simțul nostru tactil este mult mai dezvoltat!"

În cabina de alături, Anca Corodeanu face ceea ce știe cel mai bine: să maseze. Zâmbește tot timpul și nu se plânge de munca uneori istovitoare. Și ea a absolvit Școala postliceală sanitară pentru cei cu deficiențe de vedere. Își aduce aminte că, în timpul școlii, a învățat de toate: electroterapie, medicină internă, anatomie, neurologie. "Instructorul ne explica cum să masăm corpul, la început punea mâna pe mâna noastră și ne explica cum să procedăm, apoi ne făceam unul altuia masaj", ne povestește Anca.

E mulțumită de locul ei de muncă, mai ales că este unul sigur. "Nu e ca la patron, unde contează aspectul fizic", este de părere Anca.

În prima cabină de masaj l-am găsit pe Radu Ionel. Colegii ne-au spus că nu vede deloc. "Văd doar lumina", ne mărturisește el. Are nervul ochiului atrofiat. A fost la mulți medici să se caute, dar toți i-au zis să nu mai tragă speranțe. El totuși mai speră. Familia l-a acceptat așa cum este. Are un copil de doi ani și două luni, care este sănătos și nu a moștenit problema de vedere.

De cum a terminat școala sanitară din București, a fost repartizat la "Steaua de Mare" din Eforie. "Am făcut parte din ultima generație care a primit repartiție", ne spune el. De peste doi ani, muncește ca maseur la Sanatoriul Techirghiol.

Îl întrebăm de ce sunt atât de căutați maseurii orbi. "Simțul tactil este mult mai dezvoltat!, ne dă el răspunsul. Mâinile nu-i stau o clipă.

"Nu tratăm durerea cu durere!"

De după cortină ne urmărește o domnișoară frumoasă. Trebuie s-o privești atent ca să-ți dai seama că are probleme cu vederea. Nu are niciun pacient momentan, așa că este de acord să stea de vorbă cu noi. Alina Mihaela Dincă se alătură celorlalți opt colegi ai săi la salonul de masaj. Nouă dintre ei au probleme cu vederea. A absolvit cursurile Centrului Școlar nr. 1 București în urmă cu doi ani. "Timp de un an înveți să faci un masaj profesionist", ne spune ea.

Ne povestește cum în primele luni nici nu-și mai simțea mâinile de atâta muncă, însă acum s-a obișnuit. A făcut practică la Filantropia și CFR 2, ambele din București. "La CFR2 toate se petreceau la subsol", își amintește ea.

Știu cum să ia durerea, dar să și relaxeze. "La durere folosim masaje sedative, ca să nu se trateze durerea cu durere, iar cele pentru relaxare sunt cu mișcări mai relaxante", ne dezvăluie câte ceva din secretele meseriei. Un masaj durează, în medie, 10 minute.

Sunt oameni care nu așteaptă milă de la ceilalți. Muncesc și câștigă cinstit o pâine, în timp ce oameni normali, fără niciun handicap, își plâng soarta, dar nu fac nimic să și-o schimbe. Împart sănătate în jurul lor, deși Dumnezeu nu a fost drept cu ei și le-a luat Lumina.