Bună țară, rea tocmeală…

Criza economică i-a determinat pe americani să strângă rândurile. Congresmenii republicani și democrați și-au dat mâna și au votat planul de salvare a sistemului bancar, de garantare a economiilor populației și a împrumuturilor investitorilor.

Tot prin solidaritate au răspuns și europenii. Guvernele Belgiei, Olandei și Luxemburgului au pus împreună 11,2 miliarde de euro și au salvat de la colaps gigantul financiar Fortis, în vreme ce liderii Franței, Germaniei, Italiei

și Marii Britanii au decis să își coordoneze acțiunile anti-criză.

La noi, ca la nimeni

Asupra României, criza economică mondială are un efect contrar, de parcă ar vrea să confirme zicala: "La noi, ca la nimeni". Pericolul prăbușirii leului, a piețelor de capital, bancare și imobiliare, explozia prețurilor, amenințarea cu restrângerea activității economice și a locurilor de muncă nu unesc forțele dezbinate ale societății, ci le dezbină și mai mult.

Guvernul Tăriceanu a intrat în conflict cu parlamentul, cu votul propriilor miniștri și deputați și reclamă legea de majorare a salariilor profesorilor, la Curtea Constituțională.

Sindicatele din educație țipă că dau Executivul, premierul, miniștrii muncii și ai învățământului în judecată, pe motiv că instigă categoriile sociale unele împotriva celorlalte.

Funcționarii publici fac presiuni să li se majoreze cu 50% salariile, ca la profesori, și le flutură guvernanților, pe sub nas, amenințarea cu greva generală.

La rândul lor, parlamentarii sfidează întreaga societate și, în plină criză, își votează privilegii mai mari.

Proiecția haosului

România se află pe buza prăpastiei. La nivel de stat, e vraiște mare. Principale instituții nu își mai îndeplinesc rolul și întregul angrenaj este în pericol.

Guvernul și-a pierdut autoritatea, puterea și controlul asupra bugetului. Parlamentarii au deturnat Legislativul de la misiunea constituțională, transformându-l într-un instrument de câștigare a puterii prin metode populiste și de maximizare a privilegiilor proprii. Structurile guvernamentale din teritoriu sunt tot mai inerte și așteaptă trecerea alegerilor ge-nerale, pentru a ieși din amorțeală.

Proiecția socială a haosului instituțional este accentuarea ten-siunilor sindicale. Categoriile profesionale care au primit majorarea salarială de 50% sunt gata să iasă în stradă, pentru a apăra drepturile câștigate, iar cele ce nu au beneficiat de o asemenea mărire sunt decise să lupte pentru a o obține.

Starea de depresie

Criza statală și socială se re-flectă dramatic în economie. Bășcălia din guvern și parlament a adus leul în stare de depresie, în vreme ce inflația profită de slăbiciunea instituțiilor statului și își dă și mai mult în petic.

Cum degringolada generală este în creștere, balanța comerțului exterior profită și se înclină mai mult. În ăst timp ce face bugetul de stat? Păi, de când are două moașe - Executivul și Legislativul - se prostituează și nimeni nu îl mai poate izbăvi de păcatul deficitului în creștere.

Salariile și pensiile nu se simt nici ele prea bine. Fie că sunt ma-jorate sau înghețate, fie că sunt nesimțit de mari sau de mici, tremură de frică. Din tenebrele crizei economice le pândesc prețurile devoratoare.

Big-bang politic

Haosul românesc este efectul unui big-bang politic pervers, care a început odată cu criza Alianței DA și izgonirea democraților de la guvernare. Când majoritatea parlamentară s-a rupt, s-a instituit șantajarea liberalilor de către social-democrați. Ca urmare, în loc să se întărească, puterea guvernului liberal s-a șubrezit continuu. Și, astfel, din efect negativ în efect negativ, pe măsură ce tot mai multe verigi ale stabilității politice și instituționale s-au rupt, tensiunile și contradicțiile s-au acumulat în societate și economie.

Panait Istrati transcria în "Ciulinii Bărăganului" (volum publicat în 1928) o "vorbă din popor": "Bună țară, rea tocmeală,/ Hât-o-n cur de rânduială!" Și adăuga: "Asta era (România – n.n,): țară bogată, prost alcătuită și rău guvernată…" Ceea ce se întâmplă acum, la 80 de ani de la apariția cărții lui Istrati, arată că nu s-a schimbat calitatea guvernării. Păi, să nu-ți vină să repeți vorba aia, din popor?!