Călător prin "inima democratică a Europei"

"Vă mulțumesc că m-ați invitat să iau cuvântul în fața dumneavoastră, aici, în locul unde bate inima democratică a Europei", astfel și-a început discursul președintele francez Nicholas Sarkozy, săptămâna trecută, la Strasbourg, în plenul Parlamentului European.

Preț de o săptămână pe lună, Strasbourgul devine, într-adevăr, inima Europei. Orășelul de pe Rin cu aproape 300.000 de locuitori și o istorie zbuciumată, localitatea franceză de astăzi dar în care se mai resimt încă urmele culturii nemțești, Strasbourgul este locul unde se reunesc în plen, în ultima săptămână din fiecare lună, cei 785 de europarlamentari din cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene.

Această transhumanță a europarlamentarilor și a membrilor cabinetelor lor de la Bruxelles la Strasbourg costă Uniunea Europeană în jur de 300 de milioane de euro anual. De asemenea, cheltuielile pentru întreținerea colosului de la Strasbourg, unde se desfășoară activitatea Parlamentului European doar patru zile pe lună, se ridică și ele la sume impresionante. Dar, în ciuda faptului că sunt voci chiar din rândul oficialilor europeni care condamnă aceste cheltuieli, Strasbourgul rămâne totuși un reper pe harta politicii europene, iar Sarkozy nu acceptă în ruptul capului ca orașul de pe Rin să își piardă actualul statut.

vvv

După aderarea la Uniunea Europeană, România are și ea 35 de membri în Parlamentul European. 35 de europarlamentari, numiți inițial la începutul acestui an și pe care îi vom alege în mod democratic la sfârșitul acestei săptămâni, au sarcina de a reprezenta interesele noastre, ale românilor, dar și pe ale tuturor membrilor Uniunii Europene. De fapt, la Strasbourg, se vorbește despre europeni și nu despre români, italieni, francezi sau alte națiuni. Strasbourgul este expresia unei singure "națiuni", și anume cea europeană.