Casa cu stafii de pe strada Sulmona

La intersecția străduței Sulmona cu bulevardul Tomis se află o superbă casă cu două etaje, la origine, unul din cele mai reușite exemple de arhitectură Art Nouveau din Constanța.

Din nefericire, ea s-a alăturat celorlalte zeci de imobile care nu fac deloc cinste urbei noastre.

Despre povestea acestei clădiri frumoase odinioară aflăm din lucrarea Doinei Păuleanu "Constanța, aventura unui proiect european". Ea este proiectată de arhitectul francez E. P. Goué, care, între 1912 și 1916, a rămas aici inspirat de frumusețea orașului și motivat de o remunerație substanțială. Între clădirile pe care le-a proiectat în timpul șederii la Constanța se mai numără și hotel Palace, berăria Cazinoului, hotelul Grand, dar și două case distruse în bombardamentele din cel de-al doilea Război Mondial, Lescovar și Benderli. Cu acestea două din urmă soarta a fost, se pare, mai îngăduitoare.

Rușinea de a fi contemporani cu… indiferența!

Casa de la intersecția dintre Sulmona și Tomis a intrat într-un proces de degradare din care, se pare, nu a mai găsit calea de ieșire. Nici măcar culoarea roșie a zidurilor nu a îmbunat autoritățile locale comuniste în timpul fostului regim. Clădirea arată ca una din casele din filmele cu stafii americane, cu importanta diferență că, dincolo de starea de degradare, se ghicește încă frumusețea artistică și bunul gust al celui care a proiectat-o. Într-adevăr, amatorii de senzațional ar putea face o afacere bună fotografiind edificiul în timpul nopții: după cum arată este destul de probabil să se găsească pe vreo fotografie mult așteptata dovadă a existenței stafiilor.

Ironia usturătoare a poveștii acestui imobil este că el a aparținut părinților faimosului colecționar de artă constănțean Krikor H. Zambaccian, Krikor Onic și Anița. Dacă Bucureștiul se poate lăuda cu un Muzeu Zambaccian și comorile sale, Constanța se poate rușina la spectacolul oferit de starea actuală a unei clădiri de frumusețea acesteia. La începutul secolului XX, actuala stradă Sulmona, care atunci se numea Tomis, unea cartierul evreiesc și cel armenesc, despărțite de bulevardul Carol I, actualul Tomis. În vremea aceea ea era o importantă stradă comercială. Casa a fost folosită atât ca spațiu de locuit, cât și ca spațiu comercial, funcționând și ca o casă de raport (în care se găseau sediile unor firme).

În jurul ei, străduța Tomis zumzăia plină de viață: o curățătorie chimică și boiangerie se găseau alături de o firmă specializată în confecționarea de drapele și un magazin en-gros ținut de un alt armean, numit Frenkian. Desigur, nu putea lipsi nici un local, pentru că așa cum spunea reclama de la numărul 6 din vremea aceea "Ideile geniale vin în minte numai când bei vinurile naturale la cârciuma ardelenească Ioan Suciu! Restaurant ca la mama acasă!". Din păcate, cârciuma a dispărut demult și cu ea a dispărut și ideea genială de a îngriji - dacă nu de altceva, pentru importanța turistică - zona veche a Constanței.

Strada Sulmona are deja niște carii serioase acolo unde cândva se ridicau clădiri splendide, iar casa părinților lui Krikor Zambaccian este pe calea cea bună - sau cea rea - de a le urma exemplul. Ca să se împlinească binecunoscuta expresie comunistă, acest gen de clădiri urmează, una după alta, "să treacă în neființă". Numai că, odată cu dispariția lor, stafiile vechiului oraș vor rămâne în urmă să bântuiască ce a mai rămas din conștiința noastră.