Chiar dacă România scapă de activarea clauzei de salvgardare,

Comisia Europeană consideră că mecanismul de cooperare și verificare aplicat României și Bulgariei și-a dovedit eficiența și nu are de gând, deocamdată, să-l coreleze cu alte pârghii care să pună presiune suplimentară pentru a determina cele două țări să înfăptuiască reformele cerute.

Executivul european a adoptat, ieri, al treilea raport anual privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), constatând că există unele progrese de la ultimul raport, din vara anului 2008, dar totuși aplicarea reformelor lasă de dorit, parțial din cauza mizelor politice.

Comisia Europeană a decis introducerea MCV pentru a monitoriza justiția și lupta împotriva corupției în România (în cazul Bulgariei, lupta împotriva crimei organizate) în cadrul negocierilor pentru aderarea țării noastre la UE, rapoarte de evaluare a progreselor înregistrate urmând să fie emise anual, cu rapoarte intermediare la fiecare șase luni. Până în prezent, Comisia a emis cinci rapoarte (anuale și de etapă), toate constatând insuficiența eforturilor depuse și recomandând continuarea monitorizării prin MCV.

Teoretic, ca măsură extremă, Comisia are posibilitatea ca în primii trei ani de la aderare să activeze și o clauză de salvgardare pe justiție, prevăzută de tratatele de aderare, prin care, de pildă, deciziile judecătorești din România n-ar mai fi recunoscute în UE. Totuși, Comisia a decis, ieri, să nu activeze această clauză, care mai poate funcționa până la sfârșitul anului.

Purtătorul de cuvânt al CE, Johannes Laitenberger, a explicat că executivul european consideră că MCV a fost eficient și a produs unele rezultate, astfel încât con-sideră utilă continuarea lui, așteptându-se la noi progrese pe viitor. Următorul raport de evaluare al CE va fi elaborat în vara anului 2010.

În raportul din vara anului trecut de evaluare a justiției din Bulgaria, documentul a fost însoțit de un altul, special, referitor la cheltuirea fondurilor europene, iar Comisia a recomandat Consiliului, pe această bază, înghețarea unor sume acordate Sofiei din bugetul european. Anul acesta, rapoartele pe justiție nu au mai fost însoțite de alte documente, însă Parlamentul European a cerut Comisiei să prezinte situația cheltuirii fondurilor europene atât în Bulgaria, cât și România. Motivând că monitorizarea cerută se referă la situația până la 15 iulie, Comisia a decis să prezinte aceste rapoarte ulterior, cel mai probabil în toamnă.

În proiectul de raport care a circulat înainte ca varianta finală să fie adoptată ieri în Colegiul Comisarilor, se stabilea o legătură între progresele din reforma justiției și aderarea la Schengen a celor două țări. România și Bulgaria și-au propus să intre împreună în Schengen, în 2011. În raportul oficial dat publicității ieri, această interdependență între progresele în justiție și aderarea la Schengen nu se mai regăsește. Laitenberger a explicat că între cele două aspecte nu există o legătură directă, iar paragraful respectiv a fost scos pentru că ar fi creat probabil "neînțelegeri". Dealtfel, purtătorul de cuvânt al CE a subliniat că "există multe drafturi, dar ceea ce contează este raportul final agreat și votat de Colegiul Comisarilor", sugerând astfel că raportul final este rodul unui compromis de natură politică.

Dealtfel, și alte formulări prezente în schița de raport au dispărut în raportul final, deși unele "reminiscențe" se pot observa în raportul tehnic. Astfel, dacă în proiectul de raport se menționa, în cazul României, că procedurile judiciare sunt îngreunate de faptul că unii acuzați fac abuz de dreptul lor la apărare, în raportul tehnic care însoțește raportul politic se spune că "procesele (pentru corupție) la nivel înalt sunt deosebit de lungi, din cauza cererilor repetate ale avocaților apărării pentru amânări". Comisia constată că este "stupefiant că practic niciunul dintre cazurile de cel mai mare interes public nu a ajuns la o decizie în primă instanță, ca să nu mai vorbim de o decizie finală".

Într-o notă de subsol, este dat exemplul unui fost vicepremier pus sub acuzare în 2006 (cazul Copos).